Turanul alb: teoriile postume ale lui Oswald Spengler

1392437139867

Fragmente despre opera şi filosofia postumă a lui Spengler din cartea Prophet of Decline: Spengler on World History and Politics a lui John Farrenkopf:

“În The Decline of the West Spengler a abordat ideea conform căreia istoria umanităţii ar fi avut un sens măreț sau atotcuprinzător. A existat doar sublima ”neînsemnătate” a unei eterne și naturale creșteri și descreșteri. Sensul istoriei a fost relativ şi fragmentat. Istoria are sens numai în fiecare dintre ciclurile esenţialmente independente ale unei Kultur şi unei Zivilisation. Spengler cel din ultima parte a vieții încă mai consideră istoria lumii ca fiind compusă din tradiţii civilizaţionale distincte. Totuși, el este convins și acum că acestea două sunt în final subsumate unui proces comprehensiv şi plin de semnificație al istoriei lumii însăşi. Istoria ca şi întreg are sens…”

“Acesta avansează o teorie  stadială a istoriei în care omenirea traversează patru trepte de spiritualitate umană sau existenţă psihologică şi dezvoltare culturală. Toate acestea se desfăşoară secvenţial după îndepărtata linie de demarcaţie de la care omul s-a emancipat spiritual faţă de regnul animal. Primele trei perioade le-a adunat pur și simplu în The Decline of the West într-o întinsă perioadă a culturii primitive. Acum acesta le etichetează simplu ‘a’, ‘b’, şi ‘c’, corespunzător cu Paleoliticul, Paleoliticul Târziu şi Neoliticul, urmat de Neoliticul Târziu şi respectiv civilizaţia timpurie. Spengler a concentrat o mare parte a efortului său de cercetare asupra fazei ”c” a preistoriei, care conține fundamentele civilizațiilor timpurii. Cel de-al patrulea şi ultimul stadiu al istoriei umanităţii, conform acestei categorisiri, este cel al culturilor și civilizațiilor înalte. Tipologia acestora rămâne cea prezentată în The Decline of the West…”

“Acesta a conceput simbolurile lavei, cristalului şi amoebei pentru a ilustra caracterul perioadelor culturale preistorice…. Primele două perioade de cultură primitivă nu se dezvoltă organic. Prin urmare, Spengler le atribuie nume derivate din mineralogie, iar nu din biologie. Epoca culturii ‘a’, sau lavă, reprezintă unul din începuturi. Primii oameni sunt răspândiți pe suprafaţă pământului precum lava într-o eruptive vulcanică. Apoi omul se trezeşte psihologic pe durata erei ‘b’ de cultură, sau cristalul. Omul experimentează naşterea comprehensiunii instinctuale, tranziţia de la amorf la formă, la fel cum lumina penetrează sufletul omului. Urmează, în era culturii ‘c’, trezirea adâncă a conştiinţei. Omul devine conştient de sine ca şi individ, dialectele se nasc, triburi de mii de oameni prind contur, şi apar acțiunile umane colective. Culturile ‘c’-ului iau parte, așa cum este cazul culturilor nomade  (Wanderkulturen), la o substanţială interacţiune între culturi. Precum amoeba, acestea sunt extrem de mobile, expansive şi fluente. Spengler diferențiază între trei culture amoebice… Refuză să le dea nume geografice datorită graniţelor permanent schimbătoare. În schimb, le botează cu nume pitorești preluate din legende şi mitologii antice: Atlantis, Kasch şi Turan…”

“Cultura vestică primitivă a Atlantisului, o cultură maritimă care a construit megaliţi, a fost concentrată în Spania, Maroc şi nordul Saharei. S-a extins la nord spre Orkney şi Danemarca, la est către Egipt, Sudan şi Akkad. Cultura de sud timpurie Kasch, cu construcții de tipul templelor, îşi găseşte centrul gravitaţional în zona demarcată de Golful Persic, Oman, Baluchistan şi Hyderabad. Cultura nordică primitivă a Turan-ului s-a întins de la Scandinavia până în Korea. Turan este cultura eroică, marţială dintre cele trei, a casei și a carelor de război.”

“Culturile înalte sunt organisme precum propriile progenituri primitive amoebice. Cu stilurile lor diverse de cultură urbană magnifică, culturile înalte îşi au rădăcinile, precum plantele, într-o zonă geografică specifică. Atlantis şi Kasch au fuzionat pentru a da naştere culturii înalte a Babilonului şi Egiptului. Invaziile din 1500 î.Hr. ale războinicilor nomazi din Turan, care au năvălit dinspre nord peste oamenii civilizaţi ai Egiptului, Cretei Minoice, Babilonului, Văii Indus şi Chinei timpurii, au reprezentat fundaţia pentru culturile ‘parţial-nordic-ului’ greco-roman, aryan indian, şi Chinei timpurii…”

“Principala analogie în The Decline of the West este aceea desenată între culturi şi plante. Fiecare au un proces ciclic al naşterii, dezvoltării, maturizării şi al decăderii. În plus, precum reprezentanţii diferiţi ai aceleiaşi specii de plante, care se succed în ciclul etern al naturii, culturile nu rodesc în mod colectiv o însemnătate măreaţă…. Mai mult, analogia are conotaţii pozitive. Natura este fecundă, dătătoare de viaţă, eternă…”

“În lucrările sale târzii…. istoria civilizaţiei este asemănată cu un proces distructiv, ireversibil şi accelerat. Este simbolizat de o energie cu o magnitudine şi masă crescândă, împinsă către un punct terminus, precum dezastrul natural al unei avalanşe…”

“Teoria heracliteană originală a lui Spengler privind ciclurile istorice relativ autonome, naturaliste este, în acest context, eminamente clasică şi non-faustiană. Începând cu conceptualizarea întinderii istoriei lumii, de la începuturile plasate în jurul anului 5000 î.Hr. al fazei preparatoare, urmată de naşterea unor mari civilizaţii timpurii şi în ajungând în final la era modernă, ciclicitate comparabilă cu o avalanşă, Spengler dezvoltă în final o viziune cu adevărat faustiană. Istoria nu a culminat cu un apogeu al progresului, ci al catastrofelor.”

“….Spengler reevaluează ethos-ul culturii greco-romane. În The Decline of the West a încercat să depășească venerația intelectualilor europeni față de lumea clasică prin desenarea unui portret strălucitor și exagerat al antichităţii, subevaluându-i calităţile individualiste, creative. El atribuie în mod corespunzător o însemnătate mai mare de individualism şi energie lumii clasice. Cultura apolinică este promovată la rangul ‘parţial-nordic’, în timp ce Egiptul şi Babilonul sunt plasate în “apatica și senzuala lume a Sudului’. Această reevaluare a ethos-ului acestor culturi înalte netezeşte calea pentru propria formulare a unui model de dezvoltare civilizaţională spiralată ascendent…”

-Din Profhet of Decline, pp. 216-222

 

 

trad. Ovidiu Preda

1 comentariu

  1. Pingback: Turanul alb: teoriile postume ale lui Oswald Spengler - » Portalul Romanilor de Pretutindeni

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest