Seminţe distopice: Fundaţia europeană

Aproape de o acceptată metodă utopică – exerciţiu mental cu recul în posibilităţile (co)laterale de construcţie/deconstrucţie a lumilor posibile -, modul distopic ar putea susţine chiar şi ipoteza potrivit căreia, formula Europei, ca imperiu, ţine de un registru adnotat filosofico-politic sau economic, asaltul resimţit dinspre arhitectura europeană ca fundaţie confirmând ceea ce R. Nozick(Anarhie, stat şi  utopie) denumea sustragerea influenţelor utopiei şi deturnarea finalităţii sale prin spargerea integralităţii. 

Demontând ideea de Europa – Imperiu, E.Morin(Gândind Europa) relansa perspectiva comunităţii de destin, uniune meta-naţională, nu numai confederativă, ci şi federativă, cu identitate, unitate, voinţă de  a trăi solidar, în ciuda diversităţilor etnice şi naţionale. Proiectul este convertit în stare de fapt în anii 1960-1980, pregătind faza aleatorie, cu o cauzalitate de consolidare în cerc, de asumare a poziţiei provinciale în raport cu imperiile şi reclamând două convertiri: metamorfozarea în acelaşi timp a Europei în Provincie şi meta-naţiune; preschimbarea aproape de acelaşi model distopic al vocaţiei de a deveni Fundaţie, în sensul conferit de Isaac Asimov, drept conservare/prezervare a zestrei culturale, de civilizaţie a trecutului şi de pregătire a transformărilor viitoare.

De altfel, asimov-ian, Imperiul Galactic (condus de ultima dintre figurile imperiale) – intrat  în colaps, dar încă cu resurse, asaltează Fundaţia, pe fondul împărţirii galaxiei între regatele barbare, al intrării Imperiului rezidual într-o accelerată fază de război civil, puterea dominantă revenind Fundaţiei care controlează regiunile (planetele agricole), prin intermediul reţelei comerciale. Sub presiunea războiului de secesiune a planetelor aflate sub jurisdicţia Fundaţiei şi a anihilării Catârului – ameninţare externă, în/prin abilitatea de a simţi şi manipula emoţiile, dând naştere terorii sau devotamentului total şi operând controlul totalizant al sistemelor independente aflate la graniţa Fundaţiei, A Doua Fundaţie conţine în sine efectul de regenerare tocmai prin centrarea pe aspectul psihologic în defavoarea funcţionării după legea ştiinţelor fizice a Primei Fundaţii.Parabola galactică poate fi uşor transpusă înlăuntrul a ceea ce Bruno Drweski şi Claude Karnoouh (Suveranitatea popoarelor şi „măgarii troieni”)denumeau drept măgar troian, asociere swift-iană cu recul în miza relaţiilor transatlantice generate de războiul împotriva Irakuluişi de denunţarea mediatică – aproape la unison – a ţărilor din Est candidate la aderare, de deghizare în „cai troieni“ .

Refăcând alternativa galactică şi transplantând-o spaţiului european mundan, E. Morin o considera a doua Renaştere, cea care subsumează, pornind de la experienţa nihilismului, dialogica europeană şi aporturile cultural – exterioare, prin civilizarea ideilor barbare şi elaborarea principiilor ascunse care guvernează invizibil gândirea  –  mod de a proteja, regenera, revitaliza, dezvolta şi reîncarna democraţia, de fapt, o Europă capabilă să elaboreze puncte de vedere meta-europene şi să integreze perspective extra-europene.

            Pe terenul aplicaţiilor concret-distopice, spaţiul european rezonează la modul de (re)construcţie (re-fondare, re-naştere), prin lansarea de pe teren economic a Raportului Forumului Economic Mondial, a proiectului “Riscurile globale în 2012. Seminţele distopiei”, care decretează că distopia este termenul care descrie cel mai bine lumea de azi; de fapt, o implantare a seminţelor distopiei pe solul economic, cu efect în dezechilibrele fiscale cronice, în adâncirea decalajelor dintre venituri – riscuri dublate politic de forţele motoare ale naţionalismului, populismului şi/sau protecţionismului. O perspectivă dublată de Speranţa Estică de a nu injecta şi aceste seminţe cu hormoni de creştere! 

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest