Retragerea Papei Benedict XVI, un nou început în lupta pentru re-creștinarea lumii

(c) Ruxandra Rautu

Luni, 11 februarie, Papa Benedict XVI și-a anunțat retragerea, începând cu data de 28 februarie. S-au făcut diverse speculații în legătură cu motivația demisiei. Dincolo însă de diversele păreri și comentarii, cauza și explicația trebuie poate căutate în chiar discursul ținut de Papă la consistoriul de luni, pe de o parte, și în recentele sale predici și mesaje, anume cele din jurul sfintelor sărbători de iarnă.

Astfel, Papa a declarat că serviciul papal, prin „esență unul spiritual”, trebuie îndeplinit „nu numai prin acțiuni și prin cuvânt, ci și, și nu în ultimul rând, prin suferință și rugăciune”. Asistăm însă la „schimbări rapide”, într-o lume „agitată de probleme de mare importanță pentru viață și credință”. Prin urmare, „pentru a guverna barca Sfântului Petru și a anunța Evanghelia, vigoarea corpului și a spiritului este la fel de necesară”. Papa nu duce așadar lipsă de vigoarea sufletului, căci va servi „din toată inima/…/ Sfânta Biserică a lui Dumnezeu printr-o viață închinată rugăciunii”, ci de cea a corpului fizic și a minții. Pentru ce are însă nevoie Papa de atâta putere fizică și mentală, pe lângă necesarul echilibru al ființei umane? S-a spus că Papa a fost afectat, de-a lungul pontificatului său, de scandalul abuzurilor pedofile, precum și de scurgerea de documente confidențiale în care a fost implicat propriul majordom. Inima îi funcționează de dinainte de a fi ales papă cu ajutorul unui pacemaker. Acum ceva vreme, Papa spusese, într-o carte de interviuri, că un papă care își dă seama că „nu mai este capabil fizic, psihologic sau spiritual de a îndeplini sarcinile funcției sale are dreptul, și în anumite circumstanțe, obligația, de a demisiona”. Biserica, conform fratelui actualului Papă, trebuie guvernată acum de cineva mai tânăr (AFP). În treacăt fie spus, începând cu regulile din 21 noiembrie 1970, edictate sub Paul VI, actualul colegiu electoral trebuie să fie format din maximum 120 de cardinali în vârstă de maximum 80 de ani.

În aprilie 2005, când a fost ales, mulți specialiști în afacerile vaticane au deplâns alegerea mgr. Joseph Ratzinger, tocmai din cauza vârstei înaintate (78 de ani), care nu i-ar fi permis să ducă la bun sfârșit anumite sarcini importante ale serviciului de papă, precum și a lipsei de priză la tineri. S-a spus, pe bună dreptate, că Benedict XVI a fost un papă teolog, care a suscitat un respect în creștere, în ciuda faptului că nu a suscitat fervoarea de care a beneficiat predecesorul său (LaLibre), un papă care a încercat să arate lumii, creștine și necreștine, care este relația corectă dintre rațiune și credință (adică care este locul corect al rațiunii în contextul credinței). Este un papă care a cerut adesea clerului să se convertească el însuși și să revină la esența mesajului lui Iisus (AFP).

Ce zvonuri circulă în legătură cu alegerea noului papă? Pariurile acordă șanse mari unor cardinali africani, canadianului Marc Ouellet, iar dintre italieni, unul dintre favoriți ar fi arhiepiscopul de Milano, Angelo Scola, fost patriarh al Veneției, urmat de cardinalul Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Vaticanului. Cardinalul Ouellet a indicat însă în mod repetat că serviciul de papă implică responsabilități covârșitoare (cf. Business Insider). Nigerianul Francis Arinze are deja 80 de ani, în schimb Peter Turkson, din Ghana, președintele Conciliului Pontifical pentru Justiție și Pace, este mai tânăr (63 de ani), și un excelent comunicator. Conform unui studiu Business Insider, cardinalii africani sunt printre cei mai conservatori catolici; chestiunile cele mai importante acolo sunt exorcismul și animismul, nu abuzurile sexuale ale preoților. In privința cardinalului Scola (70 de ani), se poate spune că ar reprezenta o Biserică preocupată de re-creștinarea Europei. Majoritatea cardinalilor italieni urmează linia lui Ioan Paul II și Benedict XVI. Un argument în favoarea unui papă italian ar fi că 67 de cardinali sunt italieni, dar asta nu înseamnă că viitorul papă va fi italian… Despre mgr. Scola, se spune mai nou în mediile occidentale că nu are carisma necesară unui bun păstor, or în 2005 specialiștii l-ar fi preferat lui Benedict XVI tocmai pe motiv de priză la tineri și spirit comunicativ. Același Mgr. Scola a supărat însă recent simpatiile de stânga din lumea largă, atacând tipul actual de separație dintre stat și biserică, care permite primului să dezvolte și să urmeze puteri negative, dăunătoare libertății credinței, cu acțiune ostracizantă împotriva identităților religioase.

Revenind la motivația Papei, Eric de Beukelaer, protopopul de Liège, spune în privința mesajului Bisericii, vechi de două milenii: „apărarea căsătoriei și a vieții cu orice preț apare din secolul întâi./…/ când ești convins de ceva, ai datoria să o anunți… cu multă iubire și fără să rănești pe nimeni” (LaLibre). Desigur însă că un asemenea mesaj poate fi criticat de cei care lucrează în sens contrar… Vor fi deranjați profund de un mesaj pozitiv și vor lansa diverse zvonuri care să îți distrugă credibilitatea, dacă nu și atacuri sub centură. Mgr. André Léonard, în numele Conferinței episcopale a Belgiei, a declarat că a fost „plăcut surprins de alegerea lui [a lui Benedict XVI] în aprilie 2005, în ciuda reputației pe care i-au făcut-o unii în mod injust”. Profesorul Odon Vallet (Paris I) a specificat foarte clar pentru LaLibre că asistăm mai degrabă o „retragere” decât o „demisie”, și că „alegerea datei [pentru alegerea noului Papă] nu este deloc inocentă”, fiind vorba de săptămâna sfântă. Rolul lui Benedict XVI, ca și cel al „demisiei” lui, apare foarte clar în noul context internațional. În septembrie 2010, a făcut prima vizită de stat a unui papă în Regatul Unit, cu scopul de a apropia Bisericile catolică și anglicană, la peste 500 de ani de la ruptura provocată de regele Henric VIII (AFP). Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, vorbind în numele tuturor anglicanilor din lume, a afirmat luni că Sfântul Părinte a „arătat /…/o parte din ceea ce reprezintă vocația Scaunului Romei în practică: să mărturisească vocația universală a Evangheliei și să fie un mesager purtător de speranță într-un moment când credința creștină este pusă sub semnul întrebării”. Arhiepiscopul anglican a încheiat „încredințând Sfântului Duh pe cei care au responsabilitatea alegerii succesorului său”. Urmându-i exemplul, ar trebui cu toții să ne rugăm pentru o alegere inspirată de Duhul Sfânt, pentru că în joc este lupta cu forțele care utilizează statele moderne ca unelte pentru crearea unei lumi fără Dumnezeu, cum spunea arhiepiscopul de Milano, întărind declarațiile Papei din timpul Crăciunului și Anului Nou 2013. Asemeni nord africanilor și arabilor, trebuie să traversăm cu toții ceea ce Benedict XVI numește „profunda tranziție în căutarea unui nou viitor” și a frumuseții Creației. Această tranziție presupune lupta deschisă a tuturor creștinilor contra Răului în toate manifestările lui în societate, așa cum a anunțat Papa la sfârșitul anului trecut. Această tranziție are deci nevoie de un nou pescar, în deplinătatea forțelor fizice, mentale și spirituale, pentru a conduce cu bine corabia Bisericii universale…

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest