Reîntregirea cu Basarabia

Către Parlamentele României şi Republicii Moldova

                 

Memorandum pentru Reîntregire

 

 

 

Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova, Asociaţia veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din Republica Moldova şi din România şi numeroase organizaţii nonguvernamentale, persoane din Diaspora românească – semnatari ai acestui Memorandum, purtători ai memoriei genetice a neamului românesc, comemorăm azi cu pioşenie şi mândrie cea de-a 95-a aniversare de la înfăptuirea Actului istoric de la 27 Martie 1918, prin care Basarabia – golgota şi lacrima neamului românesc – revenea la Patria mamă.

După o lungă perioadă de ocupaţie ţaristă (1812-1918) sosi, în sfârşit, ora astrală a Basarabiei de a se uni cu Ţara-mamă. Această unire a căpătat un cadru legal pe 27 martie 1918, când, în şedinţa Sfatului Ţării de la Chişinău, se proclama Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie răpită) cu România :

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: «Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România ».

Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;

Vicepreşedinte, Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Ţării, Ion Buzdugan

Actul Unirii din 27 martie 1918, înscris cu litere de aur în istoria României, va rămâne pe veci legal şi sfânt, nefiind niciodată denunţat de nimeni!

Ce a urmat după 28 iunie 1940, cunoaştem din documentele de arhivă, cercetările istoricilor români, de la noi şi din diferite ţări, ce atestă, de o manieră indubitabilă, că a avut loc un rapt tâlhăresc, criminal, o consecinţă directă a tranzacţiei sovieto-naziste din 23 august 1939 privind partajarea „sferelor de influenţă” între cele două regimuri totalitare ale secolului XX.

Parlamentele multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernele sovietic şi german, ca nulă ab initio şi au cerut lichidarea consecinţelor ei politico-juridice, fapt relevat şi în Declaraţia de la Chişinău din 28 iunie 1991.

La 27 august 1991 Parlamentul de la Chişinău PROCLAMA solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

Dacă ar fi înţeles strict clasa politică buchia Declaraţiei de Independenţă, ca

document sfânt şi ar fi urmat calea decolonizării, decomunizării, modernzării şi dezvoltării, precum Ţările Baltice, am fi avut astăzi o altă situaţie politică şi social-economică, alte perspective.

Astfel, prin ignorarea făţişă a spiritului şi a conţinutului Declaraţiei, la cei 22 de ani de la proclamarea Independenţei, Republica Moldova încă nu a aruncat la groapa istoriei moştenirea sovietică nefastă. Bilanţul acestei perioade de timp este cumplit de tragic: două conflicte separatiste, o armată străină pe teritoriul statului, o societate divizată pe criterii etnice, o treime din cetăţeni plecaţi peste hotare, o limbă fără denumire, mimarea democraţiei, capturarea statului și a tuturor instituţiilor sale de către grupări corupte şi mafiote, interesele vitale ale poporului total neglijate, regres socio-economic pe toate dimensiunile. R.Moldova este cel mai sărac stat din Europa – la propriu şi la figurat.

Geneza acestui handicap îşi are originea în minciuna ce a produs dezbinare şi haos în societate, în mutaţia oribilă, încă de la 1812, inoculată în mentalitatea basarabenilor pe durata celor 178 de ani de colonizare, deznaţionalizare şi genocid.

Aceste adevăruri istorice trebuie spuse, cu toată tăria şi demnitatea, trebuie conştientizate şi asumate fără ură şi părtinire, ca bază pentru o reconciliere civică profundă şi durabilă. O altă abordare va însemna menţinerea poporului român în umilinţă, buimăcire şi rătăcire istorică, demolarea continuă a patrimoniului şi a valorilor naţionale, prin perpetuarea unor falsuri şi a unor valori străine neamului românesc.

În ciuda eforturilor factorilor externi şi interni, ostili neamului românesc, la 22 februarie 2012, s-a produs o coalizare a forţelor naţionale ale românilor de pretutindeni, apărînd o mişcare unionistă de larg consens naţional – „Consiliul Unirii” – succesor şi continuator al cauzei Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991 de către un grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti, în frunte cu românul Mircea Druc.

În 2013, pornind de la situaţia dramatică din cel de-al doilea stat românesc, se impuneieşirea la rampă a forţelor unioniste, cu un nou proiect politic, social, economic şi geopolitic, pragmatic şi sincronizat cu acţiuni şi paşi reali spre reîntregire…

În activitatea sa , CU se ghidează  de conceptul  de program „MANIFESTUL  UNIONIŞTILOR”, promovându-şi consecvent moţiunea de integrare europeană, prin Unirea (Reîntregirea) cu România.

Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an de o mare încărcătură simbolică pentru destinul neamului.

Nicolae Bălcescu, ne-a lăsat o lege sfântă: „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută!”

Această povaţă a devenit izvorul din care sorbim adevărul, responsabilitatea şi mândria că suntem români, a devenit ideologia se ghidează în activitatea şi acţiunile sale Consiliul Unirii – platformă unionistă a tuturor românilor.

Înfaptuirea statului naţional i-a permis naţiunii române valorificarea energiilor, a capacitaţilor creatoare de stimulare a progresului socio–economic. În anii interbelici România s-a înscris pe traiectoria modernizării autentice, aducându-şi, în plan internaţional, contribuţia substantială la opera de pace şi securitate.

Fiind convinşi că starea de separare actuală a României este în totală contradicţie cu mostenirea lăsată de anul 1918, considerăm că ea trebuie corectată prin efortul tuturor fortelor politice, ale societăţii civile şi ale instituţiilor statutului şi că reunificarea, prinînlăturarea irevocabilă a consecinţelor Tratatului Ribbentrop-Molotov,  distanţarea de minciună şi de comunism sunt, pentru R.Moldova, unicul mijloc de realizare a scopului suprem: îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei şi integrarea în UE, recuperarea decalajelor economice considerabile faţă de Ţara-Mamă, apoi – şi faţă de mediile pe UE:

1. Ţinem sa aducem omagiul nostru profund celor 86 de deputaţi, români – basarabeni din Sfatul Ţării care, prin semnăturile lor, au devenit adevăraţi părinţi cofondatori, dar şi martiri ai României Întregite.

2. Menţionăm, că Actul unificării statului naţional unitar român în 1918 a fost în mare măsură rodul puternicei solidarităţi a neamului românesc, exemplu ce ar trebui urmat de contemporanii noştri. Solicităm clasei politice, societaţii civile româneşti ca, împreună cu mass media de pe cele două maluri de Prut, să înceapă o campanie activă de educare a populaţiei în spiritul conştientizării imperativului reunificării Ţării.

3. Prin activizarea Consiliului Unirii, cerem românilor de pretutindeni, inclusiv celor din Diaspora, să aibă pe agenda lor, ca prioritate absolută, susţinerea eforturilor pentru readucerea R.Moldova în România Reîntregită.

4. Cerem Presedinţiilor, Parlamentelor, Guvernelor, partidelor politice, societăţilor civile din ambele state româneşti să adopte o pozitie comună şi unitară în problema naţională şi, în concordanţă cu idealurile unităţii naţionale şi ale Statului unitar Român, precum şi cu spiritul Declaraţiei de Independenţă a R.Moldova din 27 august 1991, să reconfirme Actul Unirii din 27 martie 1918, aducându-se ajustările respective în Constituţia României, după exemplul Germaniei reunificate. Ziua de 27 martie 1918 să fie declarată sărbătoare naţională.

5. Cerem ca autorităţile celor două state româneşti, de pe ambele părţi ale Prutului, să facă angajamente publice şi să asigure fondurile necesare pentru restabilirea, din anonimat, a monumentului, distrus de către Armata Sovietică în 1944, – “Turnul Dezrobirii Basarabiei” în s.Ghidighici, mun.Chişinău, cu edificarea ulterioară a Memorialului Patimilor Româneşti, care reprezintă omagiul adus martirilor români ai ocupaţiei sovietice, conformându-se Declaraţiei politice din 9 iunie 2009, prezentată în plenul Senatului de Preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, care susţinea necesitatea construirii acestui Memorial prin iniţiativele românilor din întreaga lume.

6. Considerăm că cele două Guverne, de la Bucureşti şi Chişinău au datoria morală, faţă de destinul neamului românesc, să întreprindă măsuri politice şi diplomatice concrete, pentru a sensibiliza opinia publică internaţională, instituţiile Uniunii Europene şi celelalte state, asupra dorinţei poporului român de reunificare printr-un proces asemănător celui al naţiunii germane. Cerem armonizarea politicii externe în direcţia reprezentării comune a unei politici naţionale, care să conducă la o tranziţie fără sincope, spre integrarea Basarabiei în România şi, prin aceasta, populaţia Basarabiei să obţină de drept cetăţenia Uniunii Europene.

87,25% dintre români sunt de acord cu Unirea (Sunt rezultatele unui sondaj realizat de către Centrul Român de Studii şi Strategii şi publicat la 17 august 2012, care au scos în vedere că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor României sunt de acord cu o eventuală Unire a celor două state româneşti).

7. Îndemnăm partidele liberale, democratice de dreapta, ca forţe politice proromânesti şi prounioniste din R.Moldova, să dea dovadă de maturitate politică, înţelepciune şi să gaseasca modalitatea, în interesul naţional, ca, în cel mai scurt timp, să se unească într-un front comun, constituind o forta credibila si reprezentativă a populaţiei majoritare românesti din Basarabia.

8. În scopul realizării dezideratului reîntregirii Ţării, Consiliul Unirii propune partidelor politice şi societăţii civile, spre discuţie, un proiect de concept (viziunea unioniştilor ) procedural de Reîntregire a Ţării:

Premiza: Iniţierea proiectului să fie susţinută de ambele Parlamente şi coordonată la nivel de societăţi civile.

Conţinutul structural al Conceptului:

1.Pregătirea şi elaborarea unui studiu istorico-juridic în problema consecinţelor ruperii teritoriului de la Est de Prut de către Rusia (perioada 1812 – 2012);

2. Argumentarea şi elaborarea scenariului Reîntregirii:

2.1. Etapă I – pregătitoare: elaborarea proiectelor politice, culturale şi socio-economice, în scopul consolidării societăţii de pe ambele maluri ale Prutului, în susţinerea ideii de Reîntregire a Ţării, după modelul german; pregătirea (cu strângere de semnături) şi înaintarea către autorităţile române a unei petiţii de revendicare a dreptului la cetăţenia română, prin adoptarea unui act normativ, conform căruia toţi basarabenii şi bucovinenii, care au depus, în condiţii legale, o cerere de recunoaștere a cetăţeniei române la Ministerul Justiţiei sau la Consulatul României din Chişinău, Cernăuţi sau Odesa, să fie recunoscuţi ca cetăţeni români şi repuşi în drepturile cetăţeneşti, prin eliberarea de către MAI a actelor de identitate.

Noi, basarabenii ”suntem români şi punctum”. Statul Român nu ne-a retras cetăţenia, noi nu ne-am dezis de ea. Deci, suntem cetăţeni romani, cu întreruperi sub ocupaţie străină. Cazul e analogic celui al Mitropoliei Basarabiei.

2.2. Etapă II – anularea consecinţelor Pactului Molotov-Ribentrop şi realizarea actului Reîntregirii prin deciziile Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău;

3. Apriori (premărgător) procesului propriu-zis de Reîntregire:

3.1. Elaborarea şi punerea în acţiune a unui plan strategic de acţiuni comune pentru sincronizarea proceselor social-economice din cele două state românești, elaborarea şi realizarea proiectelor comune, în special privind modernizarea societăţii şi dezvoltarea Infrastructurii;

3.2. Iniţierea şi negocierea cu UE, SUA şi România a unui plan de modernizare multidimensional, a unui Plan MARSHALL.

Proiectul elaborat urmează a fi mediatizat pentru discuţii şi îmbunătăţiri din partea societăţii civile, a partidelor politice şi a instituţiilor publice de pe ambele maluri ale Prutului, aprobat ulterioar de către ambele Parlamente. Noi vedem o Românie reîntregită, prin prisma potenţialului uman şi a atuurilor politico-economice ale României modernizate, cu care ne vom mândri noi, copii şi nepoţii noştri : O Ţară cu o populaţie de peste 25 milioane de locuitori, cu un grad înalt de securitate, România va deveni a doua mare piaţă în Europa Centrală. Poziţia sa geografică, geopolitică, tezaurul naţional, importanţa resurselor naturale, potenţialul intelectual şi o mână de lucru calificată sunt factori favorizanţi.

Dumnezeu să ajute Naţiunea Română să-şi împlinească idealul naţional al Reîntregirii.

 

 

Chişinău, 27 martie 2013 

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest