Piscina cu crocodili

Am întrebat un prieten de ce nu se prezintă la vot, cu ocazia alegerilor locale din 2012. Atunci mi-a vorbit pentru prima oară despre "piscina cu crocodili și piscina cu rechini". Este o teorie interesantă, pe care o voi expune în continuare.

     "El", alegătorul român, a avut de ales, în ultimii treisprezece ani, dintre aceiași oameni, care s-au perindat pe la aceleași partide. Alegătorul este un înotător căruia i se oferă să aleagă între a intra în piscina cu crocodili sau a intra în piscina cu rechini. Alegătorul decide să nu aleagă. Este simplu și sunt de acord cu el până la un punct. 56,39 % prezență la vot în luna Iunie.

      A doua discuție am avut-o cu acazia alegerilor parlamentare din Decembrie 2012. 41,72 % prezență la vot. Punctul acela fusese atins și chiar depășit. Trebuia să arăt că teoria respectivă era incompletă, și dacă rămânea așa, era și păguboasă pentru alegătorul român. Alegătorul român nu se prezintă la vot din mai multe cauze, "piscina cu crocodili" fiind doar una dintre ele. Putem să mai enumerăm ignoranța, nepăsarea, iresponsabilitatea, dar ne vom limita la acestea, înainte ca lista să se transforme într-o înșiruire a slăbiciunilor omenești. Ne vom ocupa de alegătorul interesat dar deziluzionat. Trebuia ca "piscina cu crocodili" să se transforme în motivul pentru care alegătorul va merge să voteze.

      Pentru ca noua teorie să fie, totuși, ușor de înțeles, am păstrat același registru, convenabilă fiind și potrivirea cu situația dată. Am fost de acord cu prietenul meu, și anume că piscina cu crocodili și piscina cu rechini există. Nu am fost de acord, însă, cu faptul că acestea sunt singurele opţiuni ale alegătorului. Astfel, ne întoarcem la analogia înotătorului. Înotătorul nostru alege să nu intre în nici una dintre cele două piscine. El va face altceva. Își va face propria piscină. Știm că nu are bani pentru o piscină nouă, iar la o piscina la mâna a doua nici nu ne gândim, aceasta putând fi infestată, să aibă scurgeri sau să fie ușor de contaminat. Înotătorul nostru va săpa lăcașul pentru piscină și se va folosi de legile fizicii pentru a-și îndeplini scopul. Pentru piscină, el are nevoie de apă, multă apă. Și încă de câtă apă are nevoie! Grija lui era că lipsa pereților piscinei va duce la scurgerea apei. Dar ce știe orice grădinar, este că în pământ nu intră chiar așa de multă apă. Excesul duce la saturație, și în curând, la umplerea piscinei. Înotătorul nostru, avid de o bălăceală sănătoasă, are la dispoziție pentru piscina sa de mai multă apă decât este în piscina cu crocodili și în piscina cu rechini laolaltă. Piscina lui este chiar mai sănătoasă decât celelalte două. Nu are nevoie de intervenție pentru a nu se "deteriora". În curând el va avea un lac, cu propriul ecosistem, și cu sursă de apă proaspătă. În acest lac el își va crește peștele sanitar, care va ține lacul curat. Aici, el și restul de înotători se vor putea scălda în voie, atât cât nu vor începe să-și neglijeze responsabilitatea de a nu scăpa vreun răpitor în lacul de vis.

       Problema cu alegătorul nostru este de fapt asumarea rolului de cetățean. Pentru mulți dintre cetățenii interesați de politică, rolul lor se termină, sau mult mai corect se limitează,  la vot. Implicarea nu merge mai departe. Politicianul este o ființă aproape abstractă, care se pare că are toate slăbiciunile cetățeanului dar nici una dintre virtuțile acestuia. Cetățeanul nu este politician! Asta este treaba altcuiva. Deci, cetățeanul trebuie să uite ce i s-a inoculat în ultimii douăzeci de ani, anume că clasa politică face și drege. El trebuie să devină clasa politică.

        La expunerea teoriei "Piscina cu crocodili", revăzută și adăugită, prietenul meu a mai introdus un factor în ecuație, timpul. Eu am spus că, pentru ca "piscina cea nouă" să aibă succes, timpul trebuie văzut din altă perspectivă. În era informațională și a noului, totul trebuie să se petreacă acum. Eu propusesem ca implicarea în politică și în luarea deciziilor să se facă de la cel mai jos nivel al administrației, plan care se lovea de variabila vârstă. Prietenul meu nu mai este la prima tinerețe, și își punea problema că dacă ar fi parcurs tot planul meu de "carieră", ar fi putut ajunge într-o poziție "dezirabilă" la o vârstă destul de înaintată. Dar aici nu este vorba doar de un individ, rolul său fiind și acela de a sprijini un tânăr viitor politician. Nu vei putea tu ajunge pe o treaptă superioară dar îl vei ajuta pe un altul mai tânăr cu experiența ta și cu capitalul tău politic. De fapt, de ce ar trebui ca politica să fie o carieră? Ca cetățean responsabil, ai putea face ceva pentru comunitate pentru o perioadă de patru ani. Pentru ca suflul să fie nou și puternic ar trebui să te retragi înainte de a împărți același atribut cu crocodilii și rechinii, acela de monstru preistoric.

          Azi a fost frumos, pământul este dezghețat și cred că merge uşor săpatul…

 

P.S. Temă pentru acasă: cine i-a deschis calea lui Alexandru (acel Alexandru care nu vroia să sape o piscină)?

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest