O nouă rasă: evreii țigani!

tigan-pe-plaja

Ovule țigănești la export în Israel

 

 

Cine nu a auzit despre evrei că se cred a fi poporul ales de Dumnezeu să stăpânească lumea asta, aceasta în virtutea unor calități care îi fac superiori celorlalte neamuri, atât de superiori încât unele texte sfinte evreiești ne declară pe noi, goimii, ne-evreii, că nici nu prea suntem oameni! De unde cunoscuta interdicție vetero-testamentară dată de Dumnezeu evreilor, nu cumva să se amestece cu alte neamuri! Nu mai dau citate!…

Mă întreb, azi, care evrei mai cred în povestea asta?… Aș fi zis că niciunul, dar grație Internetului am găsit câțiva…

La fel, cine nu a auzit sau citit măcar un text, vreo frază măcar despre evrei că ar fi o rasă degenerată?! Cu felurite argumente, care mai de care mai statistice și mai științifice!… Pe la sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul celui următor literatura pe acest subiect este destul de bogată, astfel că unul ca mine, complet ne-interesat de subiect, tot am ajuns să-mi cadă în mână asemenea texte, cărți etc., clamând decăderea biologică a Israelului! Le-am răsfoit și am înregistrat, sub beneficiu de inventar, că s-au scris cărți și pe acest subiect… Nu dau citate!…

Mai consemnez și părerea – pe care aș accepta-o!, că în general rasa umană este în declin multilateral! Pretutindeni!… Nu insist nici pe această temă! Nu trebuie demonstrată!

Și mă întreb, azi, în anul de grație pe care îl străbatem voioși, care oameni serioși ar mai vorbi despre evrei în acești termeni: popor ales, rasă superioară versus popor degenerat, rasă corcită? Niciunul, aș zice, dar mă contrazice același a toate știutor Internet. Deschid site-ul meu sau al altora, și dau și de unii, și de alții! Ai zice că s-au împărțit în două echipe și au inventat acest joc de care nu se mai plictisesc!

Nu mă bate gândul să-i împac eu! Sau altul!… Dar, mărturisesc, știind de această controversă, când și când, fără voia mea, am raportat la această dispută câte un eveniment sau altul… Când în favoarea sau de-favoarea uneia, când în favoarea sau de-favoarea celeilalte teze! N-am niciun partizanat în această chestiune! Pun în balanță cele două teorii – căci asta mi-e zodia!, și constat că suntem Tanda pe Manda! Meci nul, până acum, din toate punctele de vedere! Nul de tot!…

Deunăzi însă m-am pomenit că în capul meu o informație mai veche vine de se procesează de capul ei și intervine, aproape decisiv în această dispută! Nepoftită de nimeni!… Și fără să-mi ceară voie! Deci fără voia mea, vă rog să mă credeți!

Și anume: în urmă cu ani buni, vreo zece, am cunoscut un simpatic domn doctor, fost coleg de facultate cu frate-meu, bun prieten și cu câțiva prieteni de-ai mei, precum Titus Spineli sau Viorel Popescu… Domnul doctor, plecat de mulți ani în Israel, s-a întors pe unde lupul a mâncat oaia și a deschis la București o clinică de ginecologie și alte specialități adiacente. Când l-am cunoscut, a fost bucuros să-i trimită prin mine lui frate-meu o ofertă de colaborare, să vină la București să opereze în clinica sa o zi sau două pe săptămână. Mi-ar fi convenit și mie un asemenea aranjament, dar frate-meu nu mai avea chef să facă naveta și ca pensionar… (Dau aceste detalii pentru a nu-și închipui cineva că spun o poveste inventată…)

Din prospectul-reclamă pe care mi l-a înmânat, am aflat că în clinica amicului nostru se efectuează și o operațiune medicală mai bizară: recoltarea de ovule umane, de la femei tinere și viguroase, ovule menite să ajute femeile sterpe să procreeze. Să rămână însărcinate și să dea naștere unui copil pe care l-au purtat în pântece și de care să se simtă apoi atașate ca de o progenitură proprie. Procedură medicală nouă, revoluționară!

Restul poveștii l-am aflat din presă și din câteva comentarii amicale:

–          ovulele respective erau destinate unor femei/familii din Israel;

–          aceste familii făceau comenzi propriu-zise: donatoarea să fie „albă”, să nu fie țigancă, de preferat studentă sau elevă, iar dacă e de la țară, să fie din zonă de munte, înaltă, ten deschis, de preferință blonde. Românce, așadar;

–          ovulele plecau însoțite de câteva fotografii ale donatoarei și un scurt pedigree;

–          unele ovule, în situații mai speciale, plecau din România gata fecundate…

În funcție de acești parametri, clinica primea sume importante pentru fiecare ovul trimis în Israel. Evident, suma se împărțea între clinică și donatoare, după un tarif negociabil, se pare. Afacere rentabilă pentru toată lumea…

Povestea, adică afacerea, a mers găitan, cu frumoase câștiguri pentru toată lumea, până când au început să se nască în Israel prea mulți copii mai bruneței la ten. Răbdători, părinții au lăsat să treacă un an, doi, se mai schimbă copiii cu timpul! Copiii, neascultători ca toți copiii, se făceau și mai oacheși! Adică mai tuciurii! Dar simpatici foc și cu certe aptitudini muzicale!…

Așa că părinții, nu chiar toți, au descoperit că se pot atașa și de un copil care nu corespundea întocmai unor standarde excesiv de pretențioase! Bine că e sănătos și mănâncă fără mofturi!…

Alți părinți israelieni, mai recalcitranți, au reclamat la poliția din Tel Aviv și împrejurimi: copiii născuți nu prea semănau cu donatoarele din fotografii, blonde toate!… Probabil că a intervenit și Mossadul, Interpolul etc., așa că în scurtă vreme s-a trecut la o atentă supraveghere a clinicii din București și s-a constatat că majoritatea donatoarelor care apelau la această sursă comodă de dolari erau țigănci. Țigănci-țigănci!… Nicio blondă printre ele! Un ins cu mult umor, mi s-a părut domnul doctor! Umor tipic evreiesc! Le-a făcut-o rasiștilor din Israel!…

…Povestea nu mai știu cum s-a terminat pentru hâtrul doctor!… Dar din această poveste m-am ales cu câteva semne de întrebare și mirare:

Cum se împacă cererea de ovule ne-evreiești cu ideea de „popor ales”? Nu se mai găseau ovule în Israel sau, cumva, posibilele donatoare, de sorginte biblică, nu corespund standardelor și pretențiilor unor viitori părinți din Israel, mai exigenți cu datele biologice?!

Cum de se găsesc evrei care să-și dorească copii care să semene cu cei din România, cu românii așadar?!

Cum de se găsesc evrei care vor copii care să nu fie chiar evrei, din punct de vedere genetic?

Întrebările s-ar putea înmulți, mă grăbesc să ajung la concluzii. Câteva:

  1. Există evrei, mulți-puțini nu mai contează, care nu cred în povestea cu „poporul ales”!
  2. Pentru acești evrei, a fi evreu nu este un dat rasial! Depinde de educație. Educația, mediul în care trăiești te face evreu! Nu te naști evreu! Evreu devii, dacă are cine să te învețe!
  3. Evreii care preferă ovule (fecundate gata sau nefecundate) ale unor goime, ale unor ne-evreice, dovedesc prin asta o neașteptată reținere față de „gena” evreiască, față de „rasa” evreiască. Au citit cumva prea multă literatură anti-semită și au luat-o în serios?!
  4. Povestea cu ovulele de la clinica de pe bulevardul Filantropiei din București ar merita o discuție mai amplă și mai aplicată, a unor specialiști. Eu nu fac aici decât să-mi arăt stupefacția față de cele întâmplate, poveste deloc inventată sau trasă de pe internet. Cunosc personal pe eroul principal! Nu l-am mai văzut de câțiva ani, dar asta nu mai înseamnă nimic!

 

 

24.04.2014

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest