Măsuri și măsuri. Cine ține măsura în societate?

Ei. Nu noi. Iar „ei” nu reprezintă invenția noastră. Nu societatea românească a dorit segregarea pe criterii, politice, de avere, etnice. Distanța care a dus la apariția „lor” a apărut de ceva vreme, de pe vremea lui Ceaușescu, care a închis ochii la multe lucruri. Acele „multe lucruri” au făcut posibilă elita multitasking business-șovină: pe de o parte primește ilegal păduri și terenuri, pe de alta țipă că etnicii pe care pretinde că i-ar reprezenta ar fi discriminați (vezi seria din „Cotidianul”, de pildă aici). Tragicomedia fenomenului constă în faptul că tipii ăștia nu reprezintă mai pe nimeni, cel mult pe cei care și-au atârnat steagurile „ținutului” pe la porți, simbolistică inventată în guvernarea Tăriceanu-Boc (Cuvântul liber, 27 apr. 2013). Asta nu înseamnă că ideile lor nu-și fac loc. Deja, dacă vii de la Miercurea Ciuc spre București, nu treci prin Brașov, ci prin Chichiș, localitatea unde s-ar termina așa numitul „Ținut Secuiesc”. E ca și cum drumul de la Craiova la București nu ar trece prin Pitești sau Alexandria ci prin Corbu și Bolintin pe indicatoarele rutiere. Dacă nu i-ar fi dat atâtea valențe politice și revizioniste, cu siguranță că nu ar fi fost nici o problemă, doar România e plină de ținuturi la care ne raportăm cu îngrijire, noi, dinspre acest prezent lipsit de sensuri. În fine. Să revenim. 

 
 

Societatea românească are destule belele. Caragialesc de dramatice. Chiar mai mult decât atât. Azi nu-l mai avem pe Caragiale, ci doar pe Dinu Păturică: limitat, „european” fără România, cult cât să manevreze cerințele europene ale birocratizării României și să-și construiască aura de „analiști”, „filosofi”, „profesori”, mai vârstnici sau mai tineri (și aici este o altă fațetă a grozăviei: tinerii la noi ajung gata îmbătrâniți de „profesorii” lor). Păturică strălucește prin două lucruri, aparent paradoxale: este absent față de marile probleme și dictatorial. Dictatura nonprezenței a făcut posibilă infiltrarea în societate a unor mecanisme care au confiscat ideea de dreptate, de corectitudine, de inteligență economică, pedagogică etc. Este un teren pe care, chiar dacă mai avem reprezentanți competenței ai justiției, arbitrii au vândut deja cam toate meciurile. Pentru că politică, în România, se face pe seama României. Dar să nu exagerăm, a fi intelectual cu vizibilitate înseamnă să ai, iar, o problemă cu România. Așa am ajuns să avem instituții importante date pe mâna businessului șovin: școală, discriminare, mediu, cultură – nu e domeniu important care să nu fi trecut prin mâna acestora, chiar dacă electoratul nu i-a votat. Chiar și atunci când aceștia nu sunt prezenți, există deja o masă critică de intelectuali și de politicieni fricoși față de destinul neamului românesc, dar învârtoșați să nu cumva să-l servească, să nu deranjeze businessul șovin care, în mintea lor e „european”. Așa am ajuns ca societatea românească să asiste la paralizii dintre cele mai stranii. În loc să existe reacții reparatorii în fața problemelor, avem o amplificare a acestora. E ca și cum, în loc să-ți acoperi ochiul lovit de piatră, îți dai una și în celălalt. Un copil a fost omorât de câini în parc, apare o minoritate care face o manifestație că publicul nu trebuie să scape de câinii fără nici un fel de stăpân. Aceasta după ce acel copil fusese omorât prin „sute de mușcături”, conform medicului legist (Cotidianul 6 sept. 2013). Mizeria câinilor aduce mulți bani, fiind una dintre „găinile cu ouă de aur” pentru administrația locală și ONG-uri! (George Damian, 8 sept. 2013). Această minoritate, în general, face legea în România. Guralivă, pusă pe bani mulți, abonată la proiectele europene, stăpână pe limba de lemn a granturilor, înfrățită cu tot felul de guguștiuci (unii îi numesc și guzgani) de aici și de afară, aceasta ne definește trecutul, prezentul și viitorul. Problema este că viitorul nu se ține cu viclenie ci cu multă muncă pe bune, producție, cultură (despre cum să produci și pentru ce). Aceeași minoritate care până acum a dominat inclusiv minoritățile din România.

Așa am ajuns în România să avem un noi foarte fragmentat, preocupat de grija zilei de mâine, care abia se mai vede, și un ei care ne fac la buzunare, la demnitate și la viitor. Care fac și desfac legi, producând un sistem birocratic autoritar, lipsesc societatea de democrația competenței și o înlocuiesc cu dictatura bunului plac ascuns pe după netransparența birocratizării excesive, care nu este altceva decât un hățiș de interese și de dependențe personale.

Așa am ajuns ca respectiva minoritate business-șovină arate românilor că istoria lor nu înseamnă nimic în timp ce agresiunea lor asupra noastră este încă o dovadă că tot noi suntem de vină.

O situație specială o are elita revanșardă ungurească, parte a acestei minorități etno-business.
Despre dilemele acesteia lămuritoare este discuția lui Iorga, în „Hotare și spații naționale”, pe care doar o ilustrez cu un citat: „Şi atunci, regii Ungariei, sau din vechea dinastie arpadiană, sau din noua dinastie, angevină, de Anjou, regii aceştia au trebuit neapărat să cucerească.
Nu aveau voie să se oprească în loc. Un stat pacific condus de dânşii, mărginindu-se în anumite hotare, aceasta era o imposibilitate, fiindcă nu era în ideea generatoare, nu era în programul de la început, nu era în misiunea care le fusese încredinţată.
Din cauza aceasta poporul unguresc a trebuit să cheltuiască foarte mult din sângele vinelor sale pentru urmărirea unor scopuri care erau imposibile.” (Iorga, „Hotare și spații naționale. Afirmarea vitalității românești”, Porto Franco, Galați, 1996, p.151). Greu citat. Ei s-au înhămat la o treabă grea: să tulbure istoria. Noi, avem una și mai grea. Să nu ne tulburăm.

Și au tot cucerit. Definițiile a ceea ce e european, ale proprietăților retrocedate de două ori, ce înseamnă discriminare, național,etc. Toate acestea, iată, pot explica cum am ajuns la titluri precum:
„Exclusiv: caz șocant la un lot național! Umilit în România pentru că e român! bătut de unguri, de 1 decembrie!” (ProSport, 14 dec. 2011) – este vorba despre singurul jucător de naționalitate română din lotul național de adolescenți de la Miercurea Ciuc. Responsabilul maghiar, șeful Federației Române de Hochei pe Gheață, senator, vicepreședintele UDMR Tanczos Barna, fost președinte al Agenției Domeniilor Statului (!), fost secretar de stat la Ministerul Agriculturii (Profitul agricol, 28 aug. 2013), la noi se bucură de o presă bună („este înalt, întotdeauna elegant și jovial… Nu prea are vreme să stea în sat: nu-l lasă politica…” – ibidem). Site-ul lui e plin de „ținuturi secuiești” și declara, vis-a-vis de problema băiatului bătut că e vorba despre o „prostie copilărească”. Probabil că tot din cauza unor „prostii copilărești” ceilalți trei membrii ai lotului, români și ei, nu mai vin la Miercurea Ciuc decât la meciuri. Dar „realitatea este şocantă: în pregătirea centralizată cu naţionala de hochei Under 16 a României, reunită la Miercurea Ciuc în vederea Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) 2013, găzduit de ţara noastră, a rămas un singur jucător de naţionalitate română. Şi acesta a părăsit însă temporar lotul, după ce a fost jignit şi lovit de colegii săi de naţionalitate maghiară. "Sunt patru români în lot, dar trei au plecat de la Ciuc, preferând să se pregătească la club din motive lesne de înţeles. Aceştia participă doar la turnee", spun surse din hochei.” Și așa a rămas de atunci: o gafă copilărească. (ProSport).
Mi-am amintit de titlul respectiv, după ce l-am văzut pe cel de azi: „UDMR Covasna a sesizat FIFA privind „atitudinile antimaghiare” de la meciul România – Ungaria” (Gândul, 8 sept. 2013), în condițiile în care, conform declarațiilor poliției și jandarmeriei, suporterii ungurii au coborât beți din trenul de la Budapesta aruncând cu petarde în gară și nu numai. Este adevărat, au existat și huligani de la noi, dar cum să fie întâmpinați de băieții „care nu știu prea multe” de la noi când ceilalți au venit în ospeție cu petarde? (vezi Mediafax, 6 sept. 2013). Este clar că mintea reclamanților funcționează doar în parametrii etnici, în timp ce mintea noastră are noroc … cu ei că ne mai trezim un pic să nu uităm de tot cine suntem.
Nu pot să nu închei cu citatul din scrisoarea respectivilor către FIFA: "Este inacceptabil pentru noi ca în timp ce urmărim la televizor meciul, să vedem că unii vor să ne alunge din ţară.” Simpatic. Cum să aducem și noi o fifă să se ocupe de situația de la Miercurea Ciuc (care nu e doar la hochei)?

Nota Bene:
actorii etno-businessului șovin nu au neapărat o etnie precisă, chiar dacă mulți dintre ei se identifică români, alții pot fi identificați ca fiind unguri etc… Agresivitatea antiromânească-antisocială îi încadrează în această categorie: fac bani mulți, sau/și acced în funcții importante (cel puțin pentru ei) pe seama interesului public, chiar dacă, e adevărat, trec prin nopți nedormite. Cine zice că necuratu doarme? Sunt zvârcoliți de tot ce înseamnă interes public-național.

Cotidianul, 25 iulie 2013, „Transilvania furată (III). 43.000 de hectare de pădure, retrocedate dintr-un singur condei! La ce oră se convoacă CSAT?”
http://www.cotidianul.ro/43000-de-hectare-de-padure-retrocedate-dintr-un-singur-condei-la-ce-ora-se-convoaca-csat-218838/
Cuvântul liber, nr. 83, 27 apr. 2013, „Prof. univ. dr. Sabău Pop. Clarificări în legătură cu procesul „drapelului Ținutului secuiesc””.
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=69637
Cotidianul, 6 sept. 2013, Programat vineri seară, în Piața Romană, protestul părinților nu a primit aprobare de la Primăria Capitalei, http://www.cotidianul.ro/protestul-parintilor-nu-a-primit-aprobare-de-la-primaria-capitalei-221833/
Blog George Damian, 8 sept. 2013, „Cum se deturnează un protest și ce mai sper în cazul maidanezilor”, http://www.george-damian.ro/cum-se-deturneaza-un-protest-si-ce-mai-sper-cazul-maidanezilor-4902.html
ProSport, 14 dec. 2011, „Exclusiv: caz șocant la un lot național! Umilit în România pentru că e român! bătut de unguri, de 1 decembrie!” http://www.prosport.ro/sport-life/special/caz-socant-la-un-lot-national-umilit-in-romania-pentru-ca-e-roman-batut-de-unguri-de-1-decembrie-9056984

Profitul agricol, 28 aug. 2013, „Tanczos Barna, un ministru-fermier”, http://www.agrinet.ro/content.jsp?page=1006&language=1

tanczosbarna.ro, http://www.tanczosbarna.ro/index.php/hu/szekelyfold/

Gândul, 8 sept. 2013, „UDMR Covasna a sesizat FIFA privind „atitudinile antimaghiare” de la meciul România-Ungaria”, http://www.gandul.info/stiri/udmr-covasna-a-sesizat-fifa-privind-atitudinile-antimaghiare-de-la-meciul-romania-ungaria-11299936

Mediafax, 6 sept. 2011, „Incidente înainte de România-Ungaria: „Nu am văzut niciodată suporteri ATÂT DE VIOLENȚI precum cei unguri”. Reacții din Centrul Istoric”, http://www.mediafax.ro/social/incidente-inainte-de-romania-ungaria-nu-am-vazut-niciodata-suporteri-atat-de-violenti-precum-cei-unguri-reactii-din-centrul-istoric-11298446

Mediafax, sept. 2011, „Incidente violente înaintea meciului România-Ungaria: fanii maghiari, evacuați din Centrul vechi și Gara de nord …”, http://www.mediafax.ro/social/incidente-violente-inaintea-meciului-romania-ungaria-fanii-maghiari-evacuati-din-centrul-vechi-si-gara-de-nord-mai-multe-persoane-au-ajuns-la-spital-live-text-11298026

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest