Maimou(1)şcarea Populară sau Doreleeee!!! Mai cu talent, Dorele!

Pentru că tot suntem în luna aprilie, câţiva din cei ce se socotesc, probabil autistic, reprezentanţi ai elitei politice româneşti au pus în scenă încă o năstruşnicie, ce are iz de păcăleală, dar cu pretenţii de mare ispravă. Izvodită în pivniţele Cotroceniului de consilierii d-lui preşedinte, cel mai probabil ca reacţie la eşecul companiei acestuia de la alegerile generale ale PDL soldate cu desemnarea d-lui Blaga în funcţia de lider (Nuţi dragă nu fi tristă/fiindcă e păcat/ ….), Mişcarea Populară seamănă cu o Plută a Medusei. Născocită pentru a uşura probabil exmatricularea politică a d-lui Băsescu şi pentru a asigura o conjecturală salvare unor fideli ameninţaţi de naufragiul PDL, aceasta se prezintă ca un oximoron ideologic ce face confuzii majore între doctrine diametral opuse, dezvoltând un discurs situat în aceeaşi paradigmă ce foloseşte ca sinonim pentru popor noţiunea de prostime. Lucrul devine şi mai evident prin tentativa de juxtapunere a discutabilei competenţe de care se fac responsabili aceşti domni peste competenţa, la rândul ei discutabilă, a ceea ce este ipotetica clasă de mijloc românească, după principiul ‑ din două necunoscute (competenţa şi clasa de mijloc) tot iese ceva (ce poate semăna cu orice câtă vreme nu se cunosc premisele). Dar să vedem de ce Mişcarea Populară nu e tocmai populară. Mă voi opri doar asupra a două aspecte, suficiente pentru a pune sub semnul întrebării această poveste.

Ceea ce mi-a atras atenţia încă de la început este confuzia făcută între creştinism şi iluminism de cei care au moşit platforma program a fundaţiei, fapt ce indică confuzia majoră în care se află întreaga organizaţie, similară celei în care se află întreaga clasă politică românească, ce confundă dreapta, când se poziţionează fizic pe scena politică, cu discursul de stânga, şi invers (USL este cazul cel mai răsunător şi exemplul cel mai tipic de incoerenţă politică). Iluminismul este piatra funerară a creştinismului, împrumuturile pe care acesta le-a făcut din umanismul creştin pentru a-şi fundamenta propria doctrină nu reprezintă cu necesitate o continuare a valorilor creştine ci doar o literală mutaţie ideologică ce a grăbit căderea în desuetudine, la nivelul mentalului colectiv, a valorilor creştine. Iluminismul a deschis practic calea păcatului prin raţionalizarea plăcerii în numele binelui colectiv. În creştinism lipsa de cunoaştere de care suferea poporul era compensată prin canalizarea energiilor omului către virtuţile moral-creştine; exista un singur adevăr, Dumnezeu, dar mai multe căi. În iluminism lipsa de cunoaştere de care suferă poporul este recompensată cu promisiunea bunăstării spre care omul îşi revarsă toate resursele; există mai multe adevăruri dar o singură cale, Raţiunea. Nu poţi confunda Adevărul Relevat cu adevărurile ştiinţei şi nici raţiunea cu Credinţa decât dacă eşti incult.

În al doilea rând, poziţia fundaţiei, aşa cum reiese din platforma program propusă, nu este nici pe departe politically correct, în condiţiile în care pretinde a se situa pe poziţii ce ţin de corectitudinea politică. Este discriminatorie şi exclusivistă, singurii cetăţeni care se califică din punctul lor de vedere fiind cei ce alcătuiesc elita, în calitate de potenţiali donatori de imagine, şi cei din clasa de mijloc, în calitate de potenţiali donatori de fonduri. Care va să zică, domniile lor împart cetăţenii români în două categorii: noi şi ai noştri (elita şi clasa de mijloc):

  • Mişcarea Populară face un apel către elite. Ne identificăm cu aceste elite, indiferent de domeniul lor de excelenţă. Îi recunoaştem ca elite deopotrivă pe cei care au o mică afacere de succes, pe cei care activează cu succes în agricultură, în mediul industrial, corporatist, academic, administrativ sau social. Aversiunea noastră este faţă de promovarea mediocrităţii, nu faţă de oamenii simpli, pe care îi sprijinim în progresul lor.
  • Mişcarea Populară recunoaşte clasa de mijloc ca principal motor de dezvoltare a ţării şi, ca atare, ca principal beneficiar al acţiunii noastre. (http://www.miscareapopulara.eu/wp-content/uploads/2013/04/fundatia-miscarea-populara-platforma-program.pdf, p. 5, alineatele 4 şi 5)

şi cei de mâna a doua (majoritatea), cei care nu s-au descurcat, mediocrii, neglijând un fapt evident: un popor, o naţiune nu este formată doar din vârfuri, acestea fiind statistic mai degrabă excepţia decât regula, iar mediocru nu înseamnă doar prost, cum cred domniile lor ci, pentru cazul în speţă, media statistică a oportunităţilor valorificate de diferitele categorii sociale în condiţiile egalităţii de şansă. Penuria oportunităţilor în societatea românească (la care au contribuit direct sau indirect, prin fapte sau pasivitate, şi o parte din domniile lor) a condus la o medie mai consistentă decât extremele: elitele româneşti fiind mai degrabă externalizate, manifestându-se în afara graniţelor ţării mai mult şi mai bine decât în ceea ce ar trebui să fie mediul autohton de exprimare al acestora, parazitat de pseudoelite şi sufocat politic de tot felul de satiri, iar clasa de mijloc putând fi descrisă mai degrabă în termenii unuia dintre puţinii profesori pe care îi apreciez şi respect: acea categorie socială care are un apartament, o maşină, îşi face concediile în străinătate şi are rate la bancă pentru achitarea acestora. Faptul că-ţi derogi responsabilitatea ce îţi revine pentru situaţia actuală a ţării şi a mediocrului popor român în condiţiile în care ai activat ca politician până în prezent, este o dovadă de crasă ipocrizie şi cinism. Platforma program a a Fundaţiei Mişcarea Populară reprezintă un exemplu al metamorfozei în plan autohton a curentului pozitiv thinking care, decriptat corect, a dat parazit thinking.

Nu voi continua cu analiza celorlalte derapaje ideologice de care se face vinovată această fundaţie, menţionând numai un ultim aspect care dă seama de scopurile reale ale organizaţiei. Situându-se în aceeaşi paradigmă ca a partidelor politice post-decembriste, Mişcarea Populară se pregăteşte să descopere apa caldă confundând societatea civilă cu terenul de joacă al unor copii ajunşi la pubertate, bolnavi de sindromul Dorel. Sub chipul unei organizaţii cu rezonantă civică se ascunde, precum gunoiul sub preş, lipsa de civilitate a unor oameni de bine preocupaţi mai degrabă ca nu cumva bunăstarea noastră să întreacă bunăstarea lor. Sub masca unei organizaţii non-guvernamentale se ascunde în fapt o viitoare formaţiune politică care îşi caută acoliţi în provincie după modelul înfiinţării filialelor de partid. Tot ce trebuie să faci e să-ţi exprimi adeziunea la adresa http://www.miscareapopulara.eu/semneaza-adeziunea/, să trimiţi un email cu CV-ul tău autolaudativ şi să aştepţi să te analizeze cu minuţioasă transparenţă o comisie de pricepuţi despre care nu se ştie nimic. E drept că sub umbrela unei organizaţii civice se pot spăla bani pentru campaniile electorale cu mai puţine riscuri, ONG-urile supunându-se altor reglementări decât partidele politice, însă ceea ce nu au înţeles probabil domniile lor este că în România actuală nu de formaţiuni politice ducem lipsă ci de politicieni autentici, capabili să-şi asume cu responsabilitate viitorul acestei ţări şi nu să încerce să-şi salveze pielea.

Din nou, cumsecădenia poporului român este luată drept prostie de către nişte băieţi deştepţi. Deci … bebeluşeleeee!!! … dans!?

(1) maimou = din grecescul μαϊμού; 1. (literal) maimuță; 2. (pop. și fam.) maimuțăreală, fals, schimonoseală etc.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest