Globalizarea, Allah și Oamenii

Caricatură. Conform DEX-ului, în dreptul acestui cuvânt, vom găsi următoarele: Reprezentare, mai ales cu mijloacele graficii, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare. Imitație nereușită, care denaturează originalul.

Va să zică, oricum am da-o tot jignim pe cineva. De ce am face asta? Păi avem mai multe răspunsuri la îndemână: răzbunare, simpla dorință de a ne distra pe seama altora, pentru că avem puterea de a o face și în sfârșit pentru că sistemul ne apără. Contra cui o facem?, sau despre cine/ce? Cineva care ne-a enervat și știm sigur că se va enerva la rândul lui/ei/lor, cineva care are simțul umorului și știm sigur că nu se va enerva la rândul lui/ei/lor, în sfârșit ceva care prins într-o caricatură, va avea efectul de mai sus (se va enerva) asupra unor persoane. Când nu facem o caricatură, sau o glumă? Ia să vedem: De exemplu nu faci glume despre soția grasă a prietenului, mai ales cu ea de față, nu faci de asemenea glume despre mâncarea proastă din farfurie atunci când ești musafir, nu faci o caricatură care relevă prostia șefului revistei la care lucrezi (cât timp mai ești angajat încă la revistă), nu faci o caricatură despre o persoană călcată pe trecerea de pietoni (caricatură vizând chiar întâmplarea respectivă), la înmormântarea căreia abia ai fost ca prieten de familie și multe altele. Pur și simplu nu le faci. De ce nu le faci? Pentru că etica, normele și cultura civilizației noastre nu consonează cu anumite glume. Ce anume pierzi, dacă le faci? Te supui oprobiului public, pierzi prieteni, pierzi încrederea pe care ți-o acordă alții. Asta pentru un anume tip de caricaturi. Dar să trecem la altele: Să presupunem că cineva ar avea strălucita idee să facă niște caricaturi bunăoară cu un anume Hitler care ar sodomiza o anume nație, călare pe o anume cruce încârligată. Închipuiți-vă ce i s-ar întâmpla și cât de repede…Pentru că din nou, sunt lucruri care nu se cade a fi făcute, având în vedere impactul moral, psihic, social, pe care astfel de caricaturi le-ar putea avea asupra unor persoane sau grupuri de persoane. Va să zică în toate aceste cazuri ar exista repercursiuni. Atât de ordin social cât și juridic. Repercursiunile se vor încadra normelor, regulilor și legilor societății respective.

Rezultă că atât timp cât te încadrezi în niște norme, reguli și legi aparținând societății, comunității în care trăiești, poți face cam orice fel de glume îți trec prin cap, ele fiind gustate de public sau nu, fără alte daune pentru autor. Din păcate lucrurile stau mai neclar atunci când vorbim de multiculturalitate, sau globalizare. Deodată numărul de reguli, norme, legi, se măresc corespunzător, lucrurile devin complicate, atât în sfera legislativă, dar mai ales în cea socială. Unde punem o barieră? Unde spunem: până aici? Pentru că vedeți dumneavoastră, nu orientul, nici africanii și nici măcar asiaticii nu sunt la originea fenomenului de globalizare. Ei au răspuns la acest fenomen, mai de bunăvoie, mai cu forța. Îl pot înțelege pe Kevin Rudd, atunci când spune musulmanilor care vor să trăiască după legile islamice să se ducă înapoi acasă de unde au venit pentru că Australia nu a pledat pentru multiculturalitate și crede în statul națiune și în religia națională. Dar nu-i pot înțelege pe politicienii europeni care pledează împotriva statelor naționale, împotriva politicilor protecționiste, promovează cu forța legii reguli și norme pentru alte popoare și se miră sau sunt revoltați când apar incidente legate de caracteristicile multiculturalității, a ciocnirii civilizațiilor. Astfel, lucrurile au devenit încurcate și nici ei nu le mai pot controla. Terorismul este înfierat și pe bună dreptate în occident, dar se pare că este o armă ca oricare alta în lumea arabă. Era indubitabil că dacă vom chema și vom accepta lumea arabă în occident vom avea și luptătorii acestei lumi, împreună cu armele lor pe pământul nostru, luptând pentru legile lor. S-a îndoit cineva de asta? Dacă da permiteți-mi să spun că era un prost. Dar mă rog faptul e consumat. Ei sunt deja aici. Și atunci e greu să avem un minim de bun simț să ocolim măcar în public ofensele la adresa lor așa cum le ocolim și pe cele despre soția grasă, șeful prost și evreii morți? Și invers, sunt unii care mor de grija respectării drepturilor teroriștilor închiși sau liberi. Asta până când e vorba de familia lor. La fel ca cei cu nevasta. Ar râde, dar nu și când e vorba de a lor.

Deci globalizarea vine cu bune, dar mai ales cu rele. Nu era mai bine să stea ei la ei acolo acasă și noi colea la noi, iar când ne vizităm să ne respectăm ca atare, că de aia suntem în vizită? Pentru că vedeți domniile voastre, Allah de colo e același cu Dumnezeu de colea, dar Bisericile sunt diferite. La fel și omul, ca orice creatură. Este din aceeași specie, dar nu e musai să pui o cobră și o viperă în același terariu ca să mănânce un iepure împreună și să socializeze după masă.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *