Germania și Europa europenilor

manuel

Stimate dle Președinte,

onorați oaspeți, doamnelor și domnilor,

 

Este o adevărată cutumă ca vorbitorii oficiali germani să-și ceară scuze în țări străine pentru trecut.

Bine că nu sunt un oficial!

Așadar, vă rog să mă iertați că nu urmez regula de fier a comportamentului german în străinătate. Deoarece cred că problema noastră astăzi nu este trecutul nostru, problemele noastre fiind evenimentele din timpul prezent – de azi și nu cele din trecut. Cu alte cuvinte: oficialii germani își cer scuze pentru al Doilea Război Mondial, în vreme ce plănuiesc și duc o politică de prejudiciere a continentului nostru, Europa, atunci când impun un sistem de colonialism liberal financiar în Estul și Sud-Estul Europei și sunt gata de o nouă serioasă confruntare cu lumea rusească. Lucrul acesta înseamnă – nu găsesc alt termen – ipocrizie.

Cea ce se întâmplă azi în numele națiunii mele este rușinos. Aș numi acest lucru „etichetă frauduloasă”. Ce înțelegem de obicei prin acest termen? Dacă vă ofer un produs și descoperiți mai târziu că în cutie e altceva, cel mai probabil de calitate mai slabă – aceasta se cheamă „etichetă frauduloasă”. Când vreți să cumpărați un pui de la magazin, dar vi se oferă carne de câine sau de pisică, de exemplu. Ca să traducem acest lucru în termeni politici: în relațiile internaționale Berlinul spune „interes german”, dar în realitate noi facem „transatlantism”. Și nu trebuie să uităm: noi spunem Europa, dar înțelegem UE. În economie: Berlinul oferă „valori economice germane”, dar cutia noastră include în realitate „Wall Street”. Aceasta este o „etichetă frauduloasă” în formă pură.

Sunt multe alte exemple de etichete false. Noi numim actul de legalizare a unui cuplu homosexual „căsătorie”, pe cineva care se ocupă de așa-numitele „gender studies” la universitate îl numim „om de știință”, iar pe teroriștii însetați de sânge și pe violatorii imigranți îi numim „îmbogățire a societăților noastre îmbătrânite și plătitorii pensiilor noastre de mâine”.

Dar există un foarte cunoscut exemplu de „etichetă frauduloasă”: „Deutsche Bank”. Mulți oameni – poate chiar unii dintre cei de față – chiar cred că aceasta este banca noastră națională. Din cauza numelui: „Deutsche Bank” – „Banca Germană”. Sună aproape la fel de stabil și inspiră tot atâta încredere ca și noțiunea de „ceas elvețian”. Dar „Deutsche Bank” este o bancă privată oarecare, foarte puternic implicată în speculațiile hipercapitaliste ale proiectelor de pe Wall Street, o instituție financiară globalistă, unde „Germană” este doar eticheta. Banca noastră națională este „Bundesbank” – „banca federală”. Desigur, „Bundesbank” sună mai puțin atrăgător decât “Deutsche Bank”. Dar exact aceasta este esența „etichetei frauduloase”.

Am fost atât de asaltați în Europa Centrală cu aceste minciuni, cu aceste interpretări eronate ale realității, încât foarte adesea este dificil pentru noi să distingem realitatea virtuală a etichetării false de lumea reală.

Criza financiară globală din 2008 ar fi trebuit să ne deschidă ochii. Pentru prima oară în istoria modernăguvernul german a salvat o bancă privată de consum – Commerzbank, a doua ca mărime din Germania. Cu alte cuvinte: banii reali, proveniți din taxele plătite de muncitorii germani, de micul și marele business, au trebuit să umple un gol uriaș provocat de hiperspeculațiile virtuale și operațiunile financiare cu risc crescut. Încrederea pe care ne obișnuiserăm s-o avem în sectorul nostru bancar „solid” – cum credeam noi – a fost spulberată în 2008 și în anii următori.

Din nefericire, astăzi întâlnim acest principiu virtual al „etichetării frauduloase” în întregul spațiu economic european, mai ales când e vorba despre Estul și Sud-Estul Europei. Aceste țări au fost penetrate de gigantice companii de advertising pentru a se integra în Uniunea Europeană, în sfera economică a UE. Întrebați-i pe cehi, pe unguri, pe bulgari și pe români despre promisiunile de la Bruxelles și Berlin. Ei au plătit un preț foarte mare pentru acestea. Industria lor a fost atacată, valorile le-au fost furate – iar recent au devenit o imensă autostradă pentru masele de imigranți ilegali care treceau pe așa-numita „rută balcanică”.

Or, în aceeași ordine de idei, să aruncăm o privire asupra mainstream media din Ucraina de azi, și vom vedea așteptările pe care le auei pentru a se poziționa doar puțin mai aproape de super-entitatea de la Bruxelles.

Aceasta nu este Europa europenilor – este cea a sectorului financiar internațional. Nu este o coincidență faptul că instituțiile financiare globale promovează tot soiul de mijloace de dezintegrare a societăților noastre. În Germania companiile gigantice globaliste promovează imigrația de masă în ciuda pericolului pe care aceasta îl reprezintă, promovează brain-drain–ul dinspre Sud-Estul Europei spre centru, unde – de exemplu – un profesor român câștigă bani servind bere studenților beți și turiștilor bogați în Berlin, Cologne sau Hamburg. Acesta este un sistem care distruge orice identitate colectivă din Europa – iar identitățile colective sunt importante chiar când este vorba despre securitatea socială. Sfârșitul va fi un continent fără nume și fără chip de câteva sute de milioane de indivizi sau, mai exact,  de consumatori. Dar chiar dacă o „Germanie”nu va mai exista deloc, va exista în continuare o “Deutsche Bank”.

Cum să combatem o astfel de desfășurare a lucrurilor? Cum să luptăm împotriva ei? Cum să dezvoltăm un sistem imun european? Stânga politică autentică din Europa, multe grupuri socialiste luptă pentru a impune penalități draconice pentru entitățile financiare globaliste. Ei luptă de asemenea împotriva sistemului finanțelor virtuale, sistemul capitalismului de tip cazino. Va îmbunătăți lucrul acesta situația? Poate, puțin. Dar, din păcate, în multe cazuri, stânga subestimează importanța identităților colective. Forțele conservatoare eurosceptice luptă împotriva dezintegrării identităților lor naționale și culturale. Dar ei subestimează adesea importanța limitării puterii globalismului financiar.

Însă una fără cealaltă nu vor reuși până la urmă. Sistemul economiei virtuale merge mână în mână cu sistemul dezintegrării societăților. Piețele deschise merg mână în mână cu societatea deschisă (open society) și viceversa.

Așa cum spuneam la început: este o rușine faptul că Berlinul de azi este forța conducătoare a pieței libere și a societății libere în Europa – am putea spune chiar că Angela Merkel este buldozerul dezintegrării.

Germania ar putea juca un rol pozitiv, dacă își va regăsi propria identitate. Aici începe adevărata sarcină a noastră ca germani, noi, cei care suntem în opoziție cu politica de tip mainstream a Berlinului. Fiind aici și discutând cu voi despre noua noastră Europa – Europa europeană – este un bun început. O Europă în care un oficial german va fi în stare și va dori să înceapă un discurs fără să-și ceară scuze.

Vă mulțumesc!

Traducere Cristi Pantelimon

 

Discurs ținut în cadrul conferinței „Finanical Capitalism and its Alternatives for 21st Century”. Chișinău, 15-16 decembrie 2017.

Manuel Ochsenreiter este Chief Editor ZUERST, Center for Eurasian Studies, Germania

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest