Gazul din Mediterana

President Donald Trump visits the Church of the Holy Sepulchre, Monday, May 22, 2017, in Jerusalem. (AP Photo/Evan Vucci)

President Donald Trump visits the Western Wall, Monday, May 22, 2017, in Jerusalem. (AP Photo/Evan Vucci)

Este un subiect asupra căruia presa noastră națională este de o rară discreție. Și totuși, el este nucleul a tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu începând din 2010.

Despre ce este vorba? În jurul Ciprului, Mediterana mustește de gaz natural. Totalul rezervelor ar fi comparabil cu cel din Strâmtoarea Ormuz. Or, acest gaz natural, în loc să aducă scăderea costului energiei (și în același timp a nivelului șomajului și al deficitelor bugetare și comerciale ale diferitelor țări), este o sursă de amenințări cu războiul și de incertitudini despre viitor.

De ce? Pentru că Statele Unite s-au lansat, începând cu anii 2000, într-o politică pe scară mare de exploatare a gazului și petrolului de șist. Există foarte mult gaz în America de Nord, dar este scump, căci extracția sa, transportul și depozitarea sunt scumpe (pentru a obține 2m cubi de gaz, trebuie consumat 1m cub. Gazul de șist este de două ori mai scump decât gazul natural).

Europa reprezintă cea mai mare piață de energie din lume. Pentru a putea intra pe această piață, SUA sunt obligate să priveze Europa de livrările țărilor concurente: Iran, Irak, Libia și Rusia. Pretextul securitar și apărarea drepturilor omului le-au permis să închidă exporturile acestor țări către Europa.

Dar, după 2015, în urma prospecțiunilor întreprinse de Grecia, gazul din Mediterana și-a făcut apariția. El este revendicat în același timp de Grecia, Turcia, Siria, Liban, Israel (care deja exploatează parțial zăcământul Leviathan), Egipt și chiar Palestina, din cauza faptului că e prezentă în fâșia Gaza. Neputând să interzică piața europeană tuturor acestor state, SUA dau lovitură după lovitură.

Încă din 2010, profitând de tensiunile dintre Grecia și Turcia, SUA au obținut exploatarea zăcămintelor situate în zona de la Nord de Cipru (societatea americană Noble Energy, unde Bill Clinton este unul dintre responsabili, s-a angajat să le exploateze încă din 2016… dar apoi a uitat…). Siria, evident, are alte priorități.

În septembrie 2017, Libanul a avut nefericita idee de a lansa apelul la oferte pentru prospecțiuni ale zăcământului Lamentin. În opt zile, prim-ministrul Hariri a fost convocat în Arabia Saudită și a fost dat jos.

În decembrie, Israelul a făcut un proiect de gazoduct care să lege Haïfa de Italia via Cipru. În aceeași săptămână, Trump a luat decizia de a transfera la Ierusalim ambasada americană din Israel, ceea ce a avut ca efect refacerea unității lumii arabe contra Israelului și accentuarea dependenței acestuia de bunăvoința Statelor Unite în ceea ce privește securitatea sa.

În fine, la sfârșitul lui decembrie, Egiptul și-a făcut cunoscut interesul pentru zăcămintele cu care se învecinează (zăcământul Zohr). Câteva zile mai târziu, o serie de atentate teroriste au făcut zeci de victime în Sinai, și în rândurile populației copte.

Afacerea e de urmărit…

Traducere C. Pantelimon

 

http://hervelebideau.canalblog.com/archives/2018/01/03/36014404.html

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest