„Filantrop”, nu „interlop”

         Un cetăţean onorabil al unei elegante urbe moldave române s-a adresat presei într-o încercare disperată, dar pe deplin întemeiată, de reparare a onoarei, cerând decenţă, respect, încetarea catalogării familiei sale drept „clan mafiot”, „clan de interlopi”, afirmaţii care sunt, după cum spune comunicatul, „jignitoare şi nemeritate”.

          Susţinem întru totul demersul acestui brav cetăţean, acest David al secolului 21, care s-a luat la trântă cu Goliatul presei. Îi înţelegem durerea, îi cuprindem restriştea, simţim valurile de tristeţe şi de revoltă, care se ridică dinspre aceşti oameni agresaţi de mass-media. Şi asta cu atât mai mult cu cât alte personaje, perfect echivalente în onorabilitate şi iubire de ţară, în dăruire şi responsabilitate, în devotamentul pentru aproapele lor, miniştri, parlamentari, demnitari de tot soiul, oameni de afaceri importanţi apăruţi peste noapte, nu au parte de un astfel de tratament jignitor şi discriminatoriu. Nimeni nu li se adresează cu „domnule interlop” sau „domnule mafiot”, nimeni nu cataloghează partidele cărora le aparţin drept „clanuri mafiote sau interlope” şi nici cafteala pe ciolan drept „răfuială mafiotă”.

         NU! Li se spune respectuos, admirativ, linguşitor chiar, (ceea ce nu încurajăm) „ domnule ministru”, „domnule secretar de stat”, „domnule senator” sau „domnule deputat”, „domnule preşedinte”, „vicepreşedinte”, „secretar general” şi tot aşa, sau măcar, ca în cazul oamenilor de afaceri domnule α, domnule µ, domnule ɷ.

          Căci, O zeilor!, prin ce sunt aceşti oneşti oameni de afaceri din urbea moldavă (şi toţi cei asemenea lor de pe întreg cuprinsul ţării şi încă şi din afara lui) diferiţi de cei enumeraţi mai sus? Ce au făcut ei ca să merite mizeriile care le sunt aruncate dispreţuitor ca calificative?

         Nu se zbuciumă ei ca să-l liniştească pe omul stresat de capitalismul sălbatic cu un mic calmant, cu o plantă medicinală? Nu adună ei copiii de pe stradă  şi/sau din familiile sărace şi îi cazează în casele lor? Nu le dau ei o calificare şi îi ajută să-şi câştige o bucată de pâine în domeniul entertainment-ului, al filmului, al relaţiilor publice? Nu îi duc ei în străinătate pentru ca activând în aceleaşi domenii, sau cel al asistenţei sociale de stradă şi al supravegherii şi pazei locuinţelor şi automobilelor, să aducă bani în ţară pentru PIB-ul cu care se umflă în pene ăilalţi? Nu redau ei pământul, furat de industrie, agriculturii, dezmembrând gratuit monştri industriali care au sluţit chipul patriei? Am putea aminti bunilor noştri concetăţeni multe alte domenii în care, fără a cere un salariu, fără a avea vreun venit, aceşti buni samariteni se jertfesc, îşi sacrifică liniştea, puţinul pe care îl au pentru ceilalţi. Şi atunci, nu ar fi mai corect ca ei să fie denumiţi „filantropi” şi nu „interlopi”? Familiile şi grupurile lor să fie „asociaţii şi/sau fundaţii de binefacere” şi nu clanuri interlope, iar locuinţele lor să fie tratate ca „aşezăminte de binefacere”?

         Având în vedere toate aceste date şi fapte concrete şi nu realităţi imaginare ca ale celor care ne manipulează prin trusturile de presă, ne asociem comunicatului de mai sus şi cerem cu fermitate Academiei Române, presei române şi organelor abilitate:

         Încetarea folosirii acestor apelative degradante pentru demnitatea umană a acestor oameni de excepţie şi înlocuirea lor cu cele cu adevărat meritate cum ar fi: „filantropi”, „binefăcători”, „buni samarineni” etc., cu toate modificările de rigoare în expresiile şi sintagmele care îi privesc pe ei, vieţile lor, familiile lor şi aşa mai departe.

         Sau dacă nu, în spiritul eticii şi echităţii şi pentru o corectă informare a publicului larg, utilizarea termenilor incriminaţi în comunicatul cu pricina şi pentru miniştri, senatori, deputaţi, partide etc. Mai ales că, ultimele cercetări arată un efect miraculos şi paradoxal: cu aceste etichete agăţate numelui lor şansele pentru victorie în alegeri sporesc şi nu scad, simpatia electoratului pentru ei creşte. Şi cine ştie, într-un an, doi aceşti termeni devin un fel de titluri nobiliare de mare preţ, ceva gen "domnule duce", "domnule conte" .

         Hai România!

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest