Distributism din Est

sf-vasile

Cei ce argumentează în favoarea distributismului îi vor cita deseori pe Papa Leon III, Dorothy Day ori G.K. Chesterton. Acestea sunt numele către care m-am întors eu însumi când am aflat despre această filosofie. În timp, am început a mă întreba dacă nu este cu putinţă a găsi un pod între aceste faruri luminoase occidentale şi Biserica Ortodoxă. Nu pentru a diminua rădăcinile catolice ale distributismului, ci pentru a-l articula în aşa fel încât să poată fi apreciat şi înţeles de către creştinii-ortodocşi ce au nevoie de o alternativă la sistemele economice materialiste de astăzi. Chiar dacă aceasta poate părea o judecată dură, trebuie remarcat că nu eu sunt autorul ei.

În 2000, Sinodul Episcopilor Ortodocşi Canonici ai SUA a scris despre îndoielile sale cu privire la capitalism spunând: ,,credinţa obişnuită potrivit căreia comunismul se baza pe materialismul ateist este adevărată. Chiar şi aşa, recunoaştem că sistemul nostru capitalist este construit pe principii la fel de materialiste, ce pun credinţa în Dumnezeu în pericol în aceeaşi măsură. Nu există nici un loc în cadrul economiei noastre pentru ,,fundamentele’’ existenţei omeneşti’’[1]. Cu alte cuvinte, acesta recunoaşte problemele capitalismului şi comunismului dar nu pare a şti că există o alternativă viabilă ce este plăcută şi lui Dumnezeu, recunoscând de asemenea ,,fundamentele’’ existenţei umane. Socotesc că distributismul este filosofia economică ce reprezintă cel mai bine învăţăturile sociale ale Ortodoxiei.

Distributismul își fundamentează principiul economic al subsidiarităţii pe principiul etic al solidarităţii. O explorare a ceea ce este justiţia economică pentru un creştin-ortodox este necesară pentru a vedea dacă este pe aceeaşi lungime de undă cu viziunile distributiste. Sf. Vasile cel Mare are multe de spus cu privire la subiectul justiţiei economice. De pildă, el spune în a sa omilie ,,Îmi voi strica grânele’’că bogatul ,,a fost făcut slujitor al bunătăţii lui Dumnezeu, administrator al servitorilor’’[2] şi că acesta nu trebuie să se fălească cu ceea ce are, ci el trebuie să folosească bunurile sale materiale pentru a-i ajuta pe alţii. El îmbină mai departe justiţia şi activitatea economică spunând că ,,ori de câte ori cel bogat se va întoarce, el se va păzi de faptele sale cele rele şi se va îngriji de plânsul orfanului şi de suferinţa văduvei…’’[3] clarificând faptul că acţiunile economice ale cuiva au atât victime reale cât şi consecinţe spirituale. Faptul că Sf. Vasile îi umanizează pe cei săraci dându-le identităţi (orfani şi văduve) este remarcabil pentru o perioada istorică în care săracii erau văzuţi ca mase fără de chip faţă de care bogaţii îşi aruncau bogăţia excesivă dacă hotărau a face caritate. În ţările capitaliste moderne, realităţile economice fac ca săracii să fie văzuţi deseori în primul fel, în timp ce într-o societate distributistă suntem capabili a-i vedea în cel de-al doilea fel.

Ortodoxia nu este tăcută în ce privește subiectul proprietăţii. Sf. Sinod al BORU a redactat şi adoptat un document cu privire la conceptele sociale. Acesta scrie că toţi oamenii ar trebuie să aibă ,,suficiente resurse pentru un trai demn’’[4] şi că ,,Sf. Scriptură recunoaşte dreptul omenesc la proprietate şi deplânge orice atingere la acesta’’[5]. Mai mult, acesta afirmă că muncitorii ,,au dreptul de a folosi fructele propriei munci’’[6] şi că Biserica ,,cere societăţii să asigure distribuţia echitabilă a fructelor muncii’’[7]. Distributismul argumentează de asemenea că proprietatea şi capitalul ar trebui deţinute de către cei ce muncesc, după modelul cooperativei.

Următorul punct ce trebuie luat în considerare este primatul familiei. Sub principiul distributist al subsidiarităţii, familia este văzută ca cea mai mică şi mai importantă unitate socială, iar toate lucrurile construite pe aceasta. În mod similar, Biserica susţine că familia este ,,celula iniţială a societăţii umane’’[8], dorind a-i apăra demnitatea împotriva tuturor forţelor ce încearcă a o eroda, afirmând că nici o instituţie socială nu poate înlocui familia, în special în formarea morală şi spirituală a copiilor[9]. Faptul că sistemul nostru economic curent pune o presiune enormă asupra familiilor, forţând taţii să-şi lase familiile în urmă în căutarea unui loc de muncă în alt oraş ori chiar în altă ţară, nu este un secret. O orânduire economică ce plasează familia în rolul de unitate economică primară, încurajând de asemenea susţinerea familiei ca motiv principal pentru a munci este mult mai compatibilă cu viziunea ortodoxă.

În cele din urmă, trebuie adus în discuţie un concept aproape uitat astăzi ce reprezintă unul dintre punctele importante ale disensiunilor dintre distributiști şi capitalism, anume camăta. Având în vedere condamnarea puternică a acestei practici de către scriitori precum Chesterton şi de către Biserica Catolică, nu este de mirare că distributiștii au început a căuta alternative. În mod similar, Sf. Vasile spune că uzurierii ,,cresc nevoia, căutând o recoltă în deşert’’[10] şi că ,,împrumutul este originea falsităţii’’[11]. Mai mult decât atât, cel de-al 17 Canon al primului Conciliu de la Niceea interzicea clerului să participe la acte cămătăreşti, ameninţând orice preot ce se face vinovat de camătă cu excomunicarea. Camăta este baza sistemului bancar modern şi este deci incompatibilă cu Ortodoxia.

În concluzie, susţin că distibutismul este extensiunea învăţăturilor sociale ortodoxe în aceeaşi măsură ca şi cazul romano-catolicilor. Mulţi ortodocşi au luat la cunoştinţă despre imperfecţiunile sistemului economic curent, acceptându-l însă din pricina lipsei cunoaşterii unei alternative viabile ce le împărtăşeşte simţul dreptăţii. Doresc a încheia acest articol cu o dublă dorinţă: doresc a-i încuraja pe ortodocşi să cerceteze distributismul, iar pe romano-catolici să se apropie de ortodocşi întru înfăptuirea unei economii cu adevărat juste.

 

Traducere Radu Simion

http://distributistreview.com/distributism-from-the-east/

[1] A Pastoral Letter on the Occasion of the Third Christian Millennium, section 108.

[2] On Social Justice, St. Basil the Great, “I Will Tear Down my Barns,” section 2, translated by C. Paul Schroeder.

[3] Ibid., “To the Rich,” section 6.

[4] The Basis of the Social Concept, Sacred Bishops’ Council of the Russian Orthodox Church, Chapter VII Section 1.

[5] Ibid., Section 2.

[6] Ibid., Chapter VI Section 6.

[7] Ibid.

[8] Ibid., Chapter III, Section 1.

[9] Ibid., Chapter III, Section 4.

[10] On Social Justice, St. Basil the Great, “Against Those Who Lend at Interest,” section 1, translated by C. Paul Schroeder.

[11] Ibid., section 3.

2 Comentarii

  1. Pingback: Distributism și Ortodoxie | Cezar Salahor

  2. Combo

    Autorul se invarte in jurul degetului sau….
    Ortodoxia nu este nici procapitalista, nici prosocialista. Din ce stiu, o singura doctrina sociala a fost rezumata de Sf.Ap.Pavel: „Cine nu munceste, nici sa nu manance.”
    Mai stiu ca primele comunitati crestine au practicat o reala comuniune de bunuri-descrisa in Faptele Apostolilor-adevaratul comunism. Fara a fi ingreunat de balasturile tipice comunismului: al dialectici;al luptei de clasa si al ateismului militant-ce sfarseste in idolatria imparatului(i.e. a Secretarului General al Partidului) si in satanism.
    Recomand autorului-daca e in viata- sa caute cauza-radacina a capitalismului si a comunismului; sa studieze bine cine au fost „parintii-fondatori” ai fiecaruia si mai ales carui neam au apartinut ei.
    Aflarea raspunsului il va edifica asupra telului comun al ambelor sisteme sociale-dominatia Omului; excluderea lui Dumnezeu din ecuatia vietii si a lumii;luarea puterii absolute mondiale si inscaunarea Imparatului-Secretarului General-Presedintelui Mondial.

    Raspunde

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest