De ce eu: Robert Turcescu

lista1

Duminică, 21 septembrie. Robert Turcescu aruncă bomba electorală, Armaghedonul toamnei: este ofițer acoperit și lucrează, aparent, în interesul țării. Aduce în discuție teme precum Dumnezeu, judecată dreaptă, izbăvire, spășire. Pentru a-și susține teoria, prezintă un livret militar cu poza, atenție!, de pe blogul său. Momentul vine după lansarea cu mare fast a candidaturii lui Victor Ponta. Apar idei de conspirație la nivel foarte mare.

Luni, 22 septembrie, blogul său cade din .ro, nimeni nu mai are acces la informații venite direct de la sursă, colegii de televiziune încep să îl atace în mod direct (de la Banciu la Cristoiu, toți îl acuză că ar fi impostor, trădător și așa mai departe). Curios, nici o televiziune de știri nu ajunge în fața locuinței lui să îi poată lua un live (vezi momentul eliberării lui Năstase din închisoare). Încep speculațiile politice. Meleșcanu își dă demisia din SIE.

Încep să se creeze idei conform cărora generalii serviciilor secrete îi dau un mesaj clar și bine conturat lui Băsescu, prin acoliții săi, conform căruia nu trebuie să mai arunce în eter idei despre ofițerii acoperiți care candidează. Opinia publică fumegă.

Marți 23 septembrie. Apar teorii puternic susținute de majoritatea bloggerilor și oamenilor acreditați din on-line: Turcescu este omul lui Băsescu, dar a fost sabotat; Turcescu este parte din spovedania unui sistem corupt care îi înghite pe toți; Turcescu a supărat atât de tare actuala guvernare, încât au hotărât să îi rupă picioarele. Apare acolada între Turcescu – Moise Guran și mișculațiile TVR. Meleșcanu își depune candidatura pentru președinție, la Biroul Electoral Central.

Iese Ordonanța de Urgență a Guvernului conform căreia pot fi suplimentate locurile pentru învățământ mult mai facil și se pot debloca, astfel, multe posturi de profesori sau învățători din bugetele locale, cu susținere națională.

Miercuri 24 septembrie: reapare, în on-line, blogul lui Turcescu, dar fără informații suplimentare. Ultimul articol este spovedania acestuia, cu documentele care, atenție!, i-au venit în mână (anacronism, monșer?) și care atestă că este ofițer acoperit, alături de multe personalități marcante ale vieții publice. Primul comunicat oficial din partea Ministerului Afacerilor Interne este dat oficial presei și spune, foarte laconic, că nu sprijină aceste comportamente, iar dacă se va dovedi acest fapt, Turcescu va fi supus rigorilor legii. Nimic concret, nimic viabil, doar răspunsuri de manual. Opinia publică este ca o oală sub presiune. Iohannis este anunțat că va fi rejudecat pentru incompatibilitate, existând riscul să piardă capacitatea de a candida. Apare la orizont teoria Monica Macovei – Meleșcanu – noii jucători ai dreptei.

Joi 25 septembrie. Teoria ofițerului conspiraționist începe să se liniștească, în lipsa altor probe concrete sau răspunsuri oficiale. Se instalează o stare constantă de tensiune și opinia publică devine din ce în ce mai stresată când vine vorba de acest tip de subiecte. Se conturează evenimentul de lansare al candidaturii lui Iohannis din Piața Victoriei de sâmbătă dimineață.

Joi seara. Apare pe blogul oficial al lui Tudor Giurgiu (tudorgiurgiu.ro – regizor și om de film) un trailer la filmul “De ce eu?”, inspirat din fapte reale. La minutul 1:02 apare o persoană foarte importantă: vă las vă uitați la trailer și să legați punctele între ele, ținând cont că Tudor Giurgiu și Robert Turcescu sunt prieteni foarte buni.

https://www.youtube.com/watch?v=d-0sOo0dgHY

Concluzionând:  am asistat la cea mai puternică promovare indirectă a unui film românesc de la “Poziția copilului” încoace (atunci, s-au desenat contururi de oameni pe asfalt, în oraș). Acest tip de comunicare se numește teasing și este asociat cu ideea unei promovări cât mai ascunse, dar pe față a produsului respectiv, cât să trezească interesul publicului țintă. Practic, opinia publică românească a fost condusă voit și indirect pe un traseu foarte bine stabilit care să ducă fix către acest rezultat – lung metrajul în sine. Cu siguranță, există elemente puternic electorale în această peliculă, dar de la a promova un film (intuiesc că este cazul procurorului Lele de la Craiova) până la teoria spionitei care a panicat România, este cale lungă. Încă o dată se demonstrează că mass-media are puterea fantastică de generare de subiecte și de manipulare a lor.

O inițiativă foarte reușită de promovare a filmului. Bravo lor!

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest