Cuvântul şi blasfemia

biblia

Tot se vorbeşte de blasfemie. Pentru societatea postmodernă nu există blasfemie întrucât cuvintele sunt lipsite de conţinut, semnificantul (imaginea, semnul) nu mai exprimă semnificatul (conţinutul). În societatea de azi cuvintele circulă ca semne goale. Este mai mult decât o relativizare a tuturor valorilor, este o circulaţie a nimicului care poate îmbrăca orice conţinut. Manifestările în favoarea „libertăţii presei” – Je suis Charlie – sunt de fapt manifestări pentru „Je suis le vide” sau „Je suis n’importe quoi” – Occidentul nu vrea în ruptul capului să iasă din paradigma nihilismului care a distrus Memoria, Tradiţia, tot ceea ce ţine de o valoare intrinsecă. În societăţile şi religiile tradiţionale, cuvântul are puterea unui act fiindcă reprezintă Adevărul, el loveşte ca un pumnal, nu te poţi juca cu cuvintele. Citiţi ce scrie Cioran despre pierderea valorii magice, apoi reprezentative a cuvântului. A existat un terorist, celebrul Unabomber care a vrut să o rupă cu tradiţia relativistă a Occidentului şi să dea cuvântului scris greutatea cuvântului jertfelnic. Manifestul său a fost scris cu sângele victimelor sale cu scopul de a da cuvântului scris greutate.(Acest fenomen este unic în istoria recentă a Occidentului, iată de ce i-am dedicat o carte) În civilizaţia occidentală, pe care încercăm s-o copiem, nu mai există „cuvinte serioase”, se poate spune orice fără nicio problemă. Nu fiindcă ar exista prea multă libertate – omul occidental este cel mai condiţionat din istoria omenirii – ci fiindcă cuvintele au fost devalorizate. Musulmanii sau creştinii adevăraţi nu pot accepta această inflaţie de cuvinte. În Biblie Cuvântul a făcut lumea şi nu poate fi umilit până la nivelul de a nu spune nimic sau a spune orice. Acelaşi lucru este valabil şi pentru imagini. O imagine nu este un simplu ornament, un selfie tautologic, ea trebuie totdeauna să aibă să transmită un adevăr existenţial. Vor exista mereu atentate împotriva proliferării delirante a semnelor goale care îşi permit să spună orice fiindcă cei care le percep nu mai cred în nimic. Unabomber nu era un fanatic religios, ci un genial matematician ateu, dar el, ca şi orice om credincios, a simţit că societatea tehnologică, construită pe absenţa semnificatului divin, duce la relativizarea absolută a oricăror valori. Soluţia lui Unabomber este distrugerea societăţii moderne şi revenirea la Natură, ca suport al reclădirii unei societăţi în care cuvintele să nu mai prolifereze într-un delir al non-sensului. Soluţia creştinismului este revenirea la Cuvântul Încarnat ca origine a discursului. (E ca şi când fiat banul de azi l-ai transforma în ban greu, monedă de aur)

 

sursa: facebook

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest