Calendar ortodox. Sfinţi români: Cuviosul Antipa de la Calopodeşti

          Pe data de 10 ianuarie, ortodocşii îl prăznuiesc pe Sf. Antipa de la Calopodeşti. Deşi român, Sf. Antipa este mai puţin cunoscut la noi, dar foarte cinstit de ruşi şi de greci. Ruşii il cinstesc drept "sfânt cuvios", iar grecii îl cinstesc drept "sfânt athonit", ca unul ce s-a distins intre calugarii de la Sfântul Munte. Biserica Ortodoxă Romană l-a trecut în rândul sfinţilor în urma şedinţelor de canonizare din 20-21 iunie 1992.
Cuviosul Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, din judeţul Bacău. A intrat în monahism la Mânăstirea Calapodeşti, la vârsta de 20 de ani.

          Dupa doi ani a plecat la Muntele Athos şi s-a stabilit la schitul românesc Lacu. Nu i s-a dat nimic din cele necesare vieţii pământeşti, aşa că s-a aşezat într-o chilie pe ju­mă­tate distrusă pe care a găsit-o. Aici, într-un ungher, a aflat o mică icoană a Maicii Domnului afumată. A dus-o la renumitul zugrav Paisie şi l-a rugat să o cureţe, iar după puţină vreme i-a fost înapoiată complet nouă, zugravul încredinţându-l că a devenit aşa în mod mira­culos, după o simplă curăţare. Era icoana făcătoare de minuni care a vindecat mulţi bolnavi, aflată azi la Mănăstirea Valaam, de care Sfântul nu s-a despărţit întreaga viaţă.

          In rânduiala aspră de la Schitul Lacu şi-a petrecut 15 ani, după care s-a mutat la Mânăstirea Esfigmen, una dintre cele mai vechi mânăstiri ale Sfântului Munte. Aici a stat patru ani, iar în aceasta perioada a fost călugărit cu numele de Antipa şi hirotonit diacon.

          In anul 1860, s-a reîntors în Moldova şi a vieţuit prin mânăstirile din apropierea Iaşului. Tocmai atunci, doi îmbunătăţiţi monahi moldoveni care trăiau la Athos, Nifon şi Nectarie, au început să zidească Schitului românesc Prodromu, care va fi terminat şi sfinţit în anul 1863. Antipa a fost rugat să meargă în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării lucrărilor de zidire. A stat la un metoc din Iaşi (Bucium) al unei mănăstiri din Sfântul Munte. Numele său ajunge să fie cunoscut şi aici, încât era căutat de mulţi credincioşi, pentru care era o adevărată pildă de smerenie, de dragoste şi de trăire cu adevărat creştină.

          Se îndreaptă apoi spre Rusia, având acelaş scop – strângerea ajutoarelor pentru Schitul Prodromu. S-a oprit la Kiev,  pentru a se închina moaştelor Cuvioşilor părinţi din Lavra Pecerska, după care a pornit spre Moscova, şi în cele din urmă spre Sankt-Petersburg, unde a primit felurite ajutoare de la mitropoliţii din aceste două oraşe, stareţi de mănăstiri şi credincioşi.

         Chiar din primul an al sosirii sale în Rusia, a vizitat mănăstirea „Schimbarea la Faţă”,Valaam, situată pe o insulă din lacul Ladoga, în apropiere de Finlanda, care l-a impresionat în chip deosebit. Drept aceea, după ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865 s-a aşezat pentru totdeauna la mănăstirea Valaam, şi anume într-o chilie de la schitul cu hramul „Tuturor Sfinţilor”. Datorita sfaturilor duhovnicesti, in aceasta perioada a fost hirotonit preot.

          In chilia lui nu era nici pat, nici scaun. Lunile, miercurile şi vinerile de peste an, precum şi în cea dintâi săptămână a postului Sfintelor Paşti, nu gusta şi nici nu bea nimic, iar în restul zilelor îi era de ajuns mâncarea pe care o primea sâmbata la prânz.

         

          Canonizarea şi trecerea în rândul sfinţilor a fost facută în Muntele Athos, în anul 1906. El este mult cinstit în mânăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugar athonit român trecut în rândul sfinţilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi parinţi ai Athosului.                      

(Sursa text: CreştinOrtodox.ro, Războintrucuvânt.ro; Icoana: Monica Vasiloaie)
 

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest