Arhiva autorului: Viorella Manolache

Ecce civitas! Al treilea cetăţean

Dincolo de eroziunile unor sintagme conceptualizând bunul cetăţean, cetăţeanul autentic(Dahl), cetăţeanul cu puteri reflexiveîn organizarea/funcţionarea cetăţii (Strauss) sau cetăţeanul adaptabil(Lapierre), aparent dezinteresat de semnificaţiile topologice ale conceptului [cetăţean], Giovanni Sartori(Homo videns) inventaria dublete şi identifica puncte nodale în termenii: cetăţean…
Citeste mai mult

În lipsa câinilor… sau când pisica îşi bagă coada

Atribuind registrului felin statutul de schemă constant-aplicabilă (păstrând în imediata apropiere a scrierii acestui text o mostră din mustaţa motanului meu),prezentaintervenţie redactată cu uşile deschise – pentru ca pisica să treacă neobstrucţionat dintr-o încăpere în alta – cu recul în proximitatea deruta(n)tă care redirecţionează traficul de concepte/metode cu dublu sens circulator – este, deopotrivă, riscantă şi bizară. 

Algosofia – un brand de tabac filosofico-politic

Revăzând notele lui Ferenc Fehér (Biopolitică pe ruinele comunismului),putem afirma că din povestea postcomunistă lipsește tocmaibiopolitica sănătăţii şi a sexualităţii – subcapitole ale biopoliticii care nu figurau (la momentul publicării articolului lui Fehér, în 2005) pe agenda politică a lumii postcomuniste, din raţiuni corecte şi / sau eronate, nici ca teme biopolitice, nici ca puncte nodale ale politicii libertăţii, nici ca articulări permanente ale problemelor sociale.

Îmblânzirea atonalului

Sub presiunea ”ismelor” transplantate şi în registru muzical (neoclasicism, bruitism, acusmatism, aleatorism, minimalism, spectralism, arhetipalism, muzicile morfogenetice, polistilism, muzicile multimedia), conceptul de Metamusik reclamă circumscrierea teoretiza(n)tă a unei muzici de grad secund, ca (pre)text de respingere critică  în perimetrul alocat reperelor de (ex)centritate şi diluare, sub comandă rezervată: "variantele trebuie proscrise".

Democratizarea falimentar-canonică a benzilor desenate

Pe fondul dinamitărilor softcore implantate prin textualismul scriptural-mediatic – virtual, în literatură sau post-literatură, am fi martori, potrivit Monicăi Spiridon (Postmodernismul : o bătălie cu povestiri), ai unui trafic de concepte/metode cu dublu sens circulator, pe care postmodernismul le asimilează prin bucle hermeneutice surprinzătoare cu toată accelerarea ”vizualizării dictatoriale”.  

Terapeutica europeană: prescripţie filosofico-politică

Simptomatologia împotmolirilor ezitante ale „plaurului” european (manifestată prin criza economică europeană) se resimte, deopotrivă, dinspre deghizarea sistemelor politice în„partidocraţii guvernate” şi dinspre pieţele reconvertite în sfere de putere autonome, cu recul reperabil în diminuarea forţei de rezistenţă a puterii şi a calităţii democraţiilor emergente.

Seminţe distopice: Fundaţia europeană

Aproape de o acceptată metodă utopică – exerciţiu mental cu recul în posibilităţile (co)laterale de construcţie/deconstrucţie a lumilor posibile -, modul distopic ar putea susţine chiar şi ipoteza potrivit căreia, formula Europei, ca imperiu, ţine de un registru adnotat filosofico-politic sau economic, asaltul resimţit dinspre arhitectura europeană ca fundaţie confirmând ceea ce R. Nozick(Anarhie, stat şi  utopie) denumea sustragerea influenţelor utopiei şi deturnarea finalităţii sale prin spargerea integralităţii. 

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest