Aleksandr Dughin: Proiectul Marii Europe. O schiță geopolitică pentru o lume multipolară în devenire

dughin rosca

(Teze pentru Conferința Internațională ”De la Atlantic la Pacific: pentru un destin comun al popoarelor Eurasiei”, Chișinău, 26-27 mai, 2017)

  1. Ca urmare a declinului și dispariției blocului socialist în Europa de Est la sfârșitul secolului trecut, o nouă viziune geopolitică a lumii bazată pe un nouă abordare a devenit o necesitate. Dar inerția gândirii politice și lipsa de imaginație istorică la elitele politice ale Occidentului victorios a condus la o opțiune simplistă: bazele conceptuale ale democrației occidentale, o societate a economiei de piață și dominația strategică a SUA la scară mondială au devenit singurele soluții la toate sfidările emergente și modelul universal care trebuia acceptat în mod imperativ de către întreaga umanitate.
  2. Această nouă realitate se naște sub ochii noștri – realitatea unei lumi organizată în întregime de către paradigma americană. Un think tank neoconservator influent din Statele Unite de azi se referă deschis la această paradigmă printr-un termen bine găsit – « Imperiul global » (uneori « Imperiul binevoitor » – Robert Kagan). Acest Imperiu este unipolar și concentric în natura sa profundă. În centru se află Nordul bogat, comunitatea atlantică. Tot restul lumii – zona statelor subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, considerată ca periferică – este concepută a urma aceeași direcție și același curs ca țările din inima Occidentului înaintea lor.
  3. Într-o astfel de lume unipolară, Europa este considerată ca o periferie a Americii (capitala lumii) și ca un cap de pod al Occidentului american către marele continent eurasian. Europa este văzută ca o simplă parte a Nordului bogat, nu ca un continent care să aibă decizia, ci ca un junior asociat fără interese proprii și fără caracteristici proprii. Europa, într-un atare proiect, este percepută ca un obiect și nu ca un subiect, ca o entitate geopolitică privată de o identitate și o voință autonomă, ca și de o veritabilă și recunoscută suveranitate. Esența specificității moștenirii culturale, politice, ideologice și geopolitice europene e gândită ca aparținând trecutului: tot ceea ce altădată a fost estimat ca util a fost deja integrat în proiectul Occidentului global; ceea ce rămâne este descalificat ca fiind nepertinent. Într-un astfel de context, Europa se află din punct de vedere geopolitic privată de ființa sa proprie și independentă. Aflându-se, în plan geografic, în vecinătatea unor regiuni și civilizații neeuropene, Europa poate să-și piardă în acest caz ușor forma sa culturală și politică.
  4. În oricare dintre cazuri, democrația liberală și teoria liberului schimb nu reprezintă decât o parte din moștenirea istorică europeană și există și alte opțiuni propuse și alte soluții tratate de către mari gânditori, oameni de știință, politicieni, ideologi și artiști europeni. Identitatea Europei este mult mai vastă și mai profundă decât câteva fast-fooduri americane simpliste ale complexului Imperiului global – cu melanjul său caricatural de ultraliberalism, ideologie a pieței libere și democrație cantitativă. În epoca războiului rece, unitatea lumii occidentale (de pe cele două maluri ale Atlanticului) avea ca bază mai mult sau mai puțin solidă apărarea împreună a valorilor comune. Dar în prezent această sfidare nu mai are nicio actualitate, vechea retorică nu mai merge. Ea ar fi trebuit revăzută și ar fi trebuit găsite noi argumente. De multă vreme nu mai există inamic comun, clar și realist. Baza pozitivă pentru o lume occidentală unită pe viitor este în contradicție directă cu opțiunea ultraliberală anglo-saxonă (azi, americană).
  5. Europa actuală posedă propriile sale interese strategice care diferă substanțial de interesele americane ca și de abordarea proiectului Occidentului global. Europa posedă propriul său tropism particular către vecinii săi de la sud și de la est. În anumite cazuri, interesul economic, soluțiile energetice și apărarea comună nu coincid deloc cu cele ale Americii.
  6. Aceste considerații generale ne conduc, pe noi, intelectuali europeni profund implicați în destinul patriei noastre culturale și istorice, Europa, la concluzia că avem mare nevoie de o viziune alternativă a lumii ce va veni, unde locul, rolul și misiunea Europei și a civilizației europene vor fi diferite, mai mari, mai bune și mai sigure decât în cadrul proiectului Imperiului global cu caracteristicile sale imperiale prea evidente.
  7. Singura alternativă fezabilă în circumstanțele prezente este aceea de a ne ancora în contextul unei lumi multipolare. Multipolaritatea poate garanta oricărei țări și civilizații de pe planetă dreptul și libertatea de a-și dezvolta propriul potențial, de a-și organiza propria realitate internă în acord cu identitatea specifică a culturii sale și a poporului său, ca și de a propune o bază fiabilă a relațiilor internaționale juste și echilibrate în concertul națiunilor lumii. Multipolaritatea ar trebui fondată pe un principiu de echitate în diferitele tipuri de organizații politice, sociale și economice ale acestor națiuni și state. Progresul tehnologic și deschiderea crescândă a țărilor ar trebui să promoveze prosperitatea tuturor popoarelor și națiunilor și un dialog între ele. Dar, în același timp, să nu pună în pericol identitățile respective. Diferențele dintre civilizații nu trebuie să culmineze neapărat într-un șoc inevitabil – contrar cu logica simplistă a unor autori americani. Dialogul sau, mai degrabă, « polilogul », este o posibilitate realistă și fezabilă pe care ar trebui toți s-o urmăm în această privință.
  8. În ceea ce privește direct Europa, și prin contrast cu alte planuri de a crea ceva „mare” în sensul vechiului imperialism – fie că este vorba despre Proiectul pentru un Mare Orient Mijlociu sau programul pan-naționalist pentru o Mare Rusie sau o Mare Chină – noi propunem, ca o concretizare a abordării multipolare, o viziune echilibrată și deschisă a Marii Europe ca nou concept pentru dezvoltarea viitoare a civilizației noastre în dimensiunile sale strategice, sociale, culturale, economice și geopolitice.
  9. Marea Europă constă în teritoriul conținut în interiorul frontierelor ce coincid cu limitele unei civilizații. Acest gen de frontieră este ceva complet nou, cum este și conceptul de Stat-civilizație. Această Mare Europă va trebui deci să fie deschisă la interacțiuni cu vecinii săi de la vest, est și sud.
  10. O Mare Europă în contextul general al unei lumi multipolare este concepută ca fiind înconjurată de alte mari teritorii, ce-și bazează unitățile lor respective pe afinitatea civilizațiilor. Putem astfel postula apariția eventuală a unei Mari Americi de nord, a unei Mari Eurasii, a unei Mari Asia pacific și, într-un viitor mai îndepărtat, a unei Mari Americi de sud și unei Mari Africi. Nicio țară – în afară de Statele Unite – în starea actuală a lucrurilor, nu are mijloacele de a-și apăra adevărata suveranitate, contând numai pe resursele proprii interne. Niciuna nu poate fi considerată ca un pol autonom capabil să contrabalanseze puterea atlantistă. Multipolaritatea reclamă un proces de integrare pe scară largă. Am putea să-l numim « un lanț de globalizări » – dar o globalizare fără limite concrete – coincizând cu frontierele aproximative ale diferitelor civilizații.
  11. Noi ne imaginăm această Mare Europă ca pe o putere geopolitică suverană, cu propria sa identitate culturală puternică, cu propriile sale opțiuni sociale și politice – bazate pe principiile tradiției democratice europene – cu propriul său sistem de apărare, incluzând armele atomice, cu propria strategie energetică și de acces la resurse minerale, elaborând pe cont propriu, în deplină independență, alegerile ce privesc pacea și războiul cu alte țări sau civilizații – toate acestea bazându-se pe o voință europeană comună și un proces democratic în luarea deciziilor.
  12. Cu scopul de a promova proiectul nostru al Marii Europe și conceptul de multipolaritate, facem apel la diferitele forțe din țările europene, ca și din Rusia, facem apel la americani, la asiatici să susțină activ inițiativa noastră dincolo de opțiunile lor politice, de diferențele lor culturale și de alegerile religioase, să creeze în fiecare loc sau regiune Comitete pentru o Mare Europă sau alte tipuri de organizații care să împărtășească abordarea multipolară, să respingă unipolaritatea, pericolul crescând al imperialismului american și să dezvolte un concept similar pentru celelalte civilizații. Dacă lucrăm împreună, afirmându-ne cu putere identitățile noastre diferite, vom fi în măsură să creăm o lume mai bună, echilibrată și justă, o Lume mai Mare unde oricare formă de cultură demnă, de societate, de credință sau tradiție și creativitate umană își va găi locul adecvat și firesc.

 

Traducere Cristi Pantelimon

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Pinterest